Europa îl lasă singur pe Trump în Strâmtoarea Ormuz, iar Casa Albă pregătește cea mai mare operațiune de comando din istorie
În timp ce Strâmtoarea Ormuz rămâne blocată de atacurile Iranului, aliații europeni refuză să trimită nave și soldați în misiunea cerută de Donald Trump. Președintele SUA testează acum un scenariu îndrăzneț: o operațiune de comando fără precedent pentru a confisca stocurile de uraniu ale Teheranului, chiar dacă propriile sale tabere se tem că războiul scapă de sub control și va ajunge la o intervenție terestră.
De ce Europa spune „nu” lui Trump în Ormuz
- Liderii UE susțin că nu au fost consultați când SUA și Israelul au declanșat atacurile asupra Iranului, iar acum nu vor să legitimeze un conflict început unilateral. Cancelarul german Friedrich Merz a transmis public că „nu se pune problema contribuției militare a Germaniei”. (Digi24 / The New York Times)
- NATO este o alianță defensivă, nu un instrument pentru operațiuni preventive în Orientul Mijlociu. Articolul 5 a fost invocat o singură dată, după 11 septembrie, iar secretarul general Mark Rutte a precizat că NATO „nu este implicată direct în conflict”. (Digi24)
- Din punct de vedere militar, Strâmtoarea Ormuz este un coșmar: o singură barcă rapidă iraniană poate scufunda un petrolier, iar europenii nu cred că prezența lor ar schimba balanța. (Digi24)
- Strategia economică a europenilor este să lase presiunea pieței pe umerii Casei Albe: benzina scumpă și riscul unui val de migranți pot forța Washingtonul să închidă conflictul înainte de scenariul „Iran devastat”. (Digi24)
Planul secret al Casei Albe: Delta Force, adânc în Iran
Libertatea scrie că Donald Trump analizează „cea mai mare operațiune de comando din istorie”, cu forțe speciale americane și israeliene, pentru a pătrunde în buncărele unde Teheranul ar ascunde uraniu îmbogățit. Misiunea ar încerca să elimine definitiv orice capacitate nucleară a Iranului, însă experții avertizează că ar fi „extrem de periculoasă, dacă nu imposibilă”.
Un asemenea raid ar deschide o nouă fază a conflictului, cu riscul escaladării simetrice și al implicării directe a aliaților occidentali, chiar dacă oficial nimeni nu dorește asta.
Casa Albă e prinsă între promisiuni și realitate
- HotNews, citând Politico, arată că susținătorii lui Trump se tem de o intervenție terestră: Strâmtoarea Ormuz a împins barilul către 100 de dolari, benzina a urcat la 3,70 dolari/galon, iar „căile de ieșire nu mai funcționează”.
- Washingtonul a trimis deja nava de asalt USS Tripoli cu circa 2.000 de pușcași marini în zonă, ceea ce echivalează cu pregătiri pentru capturarea de porturi sau protejarea rutelor maritime cu trupe la sol. (HotNews)
- O parte din tabăra „America First” încearcă să-l convingă pe Trump să rămână la lovituri aeriene, embargo energetic și atacuri cibernetice, dar recunoaște că opțiunile se restrâng cu fiecare pas suplimentar. (HotNews)
De ce contează pentru România
Un conflict prelungit în Ormuz înseamnă prețuri ridicate la combustibili, presiune pe inflație și risc de noi valuri de refugiați spre UE. În paralel, interesul pentru resurse alternative – precum acordul Naftogaz–OMV Petrom din Marea Neagră – crește, dar orice proiect offshore are nevoie de stabilitate regională și de o piață energetică previzibilă. Pentru București, mesajul mixt (Europa refuză misiunea, SUA pregătesc comando) complică discuția despre contribuțiile NATO și despre protecția spațiului aerian, deja sensibilizată de alertele RO-Alert din Tulcea.
Ce urmează
Trump a promis că va publica lista statelor care acceptă să ajute în Ormuz, însă Germania și Franța dau semnale că nu vor trimite forțe până când situația nu se calmează. Dacă operațiunea Delta Force se concretizează, conflictul va trece de la bombardamente la incursiuni pe teren, cu efecte greu de reversat asupra relației Washington–UE și cu mize directe pentru securitatea energetică a Europei.
