De ce multe femei nasc pe spate, deși pozițiile verticale sunt asociate cu mai puține riscuri

Poziția în care are loc nașterea s-a schimbat semnificativ în ultimele secole. Deși, în mod tradițional, femeile nășteau în poziții verticale, în prezent, în multe maternități, nașterea are loc pe spate. Cercetările arată că această schimbare nu are la bază neapărat beneficii pentru mamă, ci mai degrabă factori istorici și organizarea sistemului medical.

De-a lungul istoriei, femeile au adoptat în mod natural poziții care implicau statul în picioare, ghemuirea sau sprijinirea pe genunchi. Aceste posturi facilitează procesul nașterii, în principal datorită gravitației și modului în care se adaptează corpul în timpul travaliului. În prezent, însă, poziția culcată pe spate este frecvent întâlnită în spitale, în special în țările dezvoltate.

Schimbarea modului în care femeile nasc a început să prindă contur în urmă cu aproximativ 300–400 de ani. Unul dintre factorii importanți a fost influența medicilor din acea perioadă, în special în Europa. Medicul francez François Mauriceau susținea, în secolul al XVII-lea, că poziția culcată ar fi mai potrivită atât pentru pacientă, cât și pentru medic.

În același timp, nașterea a început să fie privită dintr-o perspectivă medicală, nu doar ca un proces natural. Rolul moașelor a fost treptat redus, iar intervenția medicilor a devenit tot mai frecventă. Acest context a contribuit la standardizarea poziției pe spate, care oferea personalului medical mai mult control asupra procedurilor.

Unele interpretări istorice indică și influența curții regale franceze. Există relatări potrivit cărora regele Ludovic al XIV-lea ar fi preferat să observe nașterile, iar pozițiile verticale nu ofereau vizibilitate. Chiar dacă impactul direct al acestor practici nu poate fi cuantificat exact, schimbările din acea perioadă coincid cu modificarea modului în care se desfășura nașterea.

În timp, această poziție a devenit normă în spitale, fiind integrată în protocoalele medicale și în modul de organizare a saloanelor de naștere.

Datele științifice din ultimele decenii indică faptul că pozițiile verticale pot avea avantaje în timpul travaliului. Gravitația ajută la coborârea fătului prin canalul de naștere, iar pelvisul se poate deschide mai eficient. De exemplu, poziția ghemuită poate crește diametrul pelvisului cu aproximativ 2,5 centimetri.

O analiză care a inclus 25 de studii și peste 5.000 de participante a arătat că femeile care au stat în poziții verticale sau s-au mișcat în timpul travaliului au avut, în medie, un risc mai mic de naștere prin cezariană. De asemenea, a fost observată o utilizare mai redusă a anesteziei epidurale și o probabilitate mai scăzută ca nou-născuții să necesite îngrijiri suplimentare imediat după naștere.

Alte cercetări sugerează că durata travaliului poate fi mai scurtă atunci când femeile nu sunt imobilizate în poziție culcată. În plus, pozițiile verticale sunt asociate cu contracții mai eficiente și un nivel mai redus de disconfort.

Există și aspecte care necesită o analiză atentă. Unele studii au indicat un risc ușor crescut de sângerare în anumite poziții verticale, în special în cazurile cu risc ridicat. Din acest motiv, recomandările medicale pot varia în funcție de situația individuală.

În prezent, în multe sisteme medicale există o tendință de a încuraja mobilitatea în timpul travaliului. Recomandările unor instituții de sănătate publică indică faptul că femeile ar trebui să aleagă poziția în care se simt cel mai confortabil, evitând statul prelungit pe spate în fazele avansate ale nașterii.

Cu toate acestea, mediul în care are loc nașterea influențează semnificativ pozițiile adoptate. Studiile arată că femeile care nasc în centre special amenajate, dotate cu echipamente precum mingi de naștere sau scaune speciale, aleg mai frecvent poziții verticale comparativ cu cele care nasc în saloane standard de spital.

Conceptul de „naștere activă” promovează libertatea de mișcare și adaptarea poziției în funcție de nevoile corpului. În unele țări, astfel de practici au fost integrate treptat în serviciile medicale, inclusiv prin dezvoltarea unor centre conduse de moașe în cadrul spitalelor.

În paralel, rata operațiilor cezariene a crescut la nivel global, ceea ce reflectă o tendință mai largă de medicalizare a nașterii. Alegerea metodei și a poziției depinde de mai mulți factori, inclusiv starea de sănătate a mamei și a copilului, recomandările medicale și preferințele personale.