De ce americanii zâmbesc atât de mult? Cum imigrația și valorile culturale influențează expresiile faciale

Este aproape imposibil să zâmbești ca un american. Și de ce zâmbesc, totuși, americanii atât de mult? Pe forumurile Reddit este o întrebare pertinentă în această direcție: „Un semn clar că cineva este american?”, răspunsul este mereu același: zâmbetele largi și cu toți dinții la vedere.

Iată cum descrie un utilizator din Finlanda această situație:

Când un străin de pe stradă îți zâmbește:

• presupui că este beat
• este nebun
• este american

Olga Khazan, editor la The Atlantic, a realizat mai multe sondaje în ceea ce privește zâmbetul oamenilor. „Anul trecut, am scris despre motivul pentru care unele țări par să zâmbească mai puțin decât media – și de ce îi privesc cu suspiciune pe cei care par neobișnuit de veseli. Un studiu arăta că nivelul de instabilitate al unei țări poate explica de ce, de exemplu, în Rusia, oamenii care par fericiți fără motiv sunt considerați naivi. Dar există și o altă direcție de cercetare care ajută la explicarea opusului acestui fenomen: americanii și zâmbetele lor largi, aproape iconice.”

Se pare că țările cu o istorie bogată a imigrației s-au bazat mai mult pe comunicarea nonverbală. Astfel, oamenii din aceste locuri ar putea zâmbi mai des.

Un studiu publicat în 2015 a analizat numărul de „țări sursă” care au contribuit la diversitatea diferitelor națiuni din 1500 încoace. Țări precum Canada și Statele Unite sunt foarte diverse, cu 63 și 83 de surse de imigrație, respectiv, în timp ce state ca China și Zimbabwe sunt relativ omogene, cu doar câteva naționalități reprezentate.

După ce au intervievat oameni din 32 de țări pentru a afla cât de mult cred că emoțiile ar trebui exprimate în mod deschis, autorii studiului au descoperit că expresivitatea emoțională era corelată cu diversitatea. Cu alte cuvinte, în societăți cu mulți imigranți, zâmbetul ar putea ajuta la construirea încrederii și cooperării, mai ales când oamenii nu vorbesc aceeași limbă.

În plus, oamenii din țările diverse zâmbeau dintr-un alt motiv față de cei din țările omogene. În statele cu mai mulți imigranți, zâmbetul era un semn al dorinței de a crea relații sociale apropiate. În schimb, în națiunile mai uniforme, zâmbetul era folosit mai mult pentru a semnala superioritatea socială. Autorii studiului sugerează că acest lucru s-ar putea datora faptului că societățile mai puțin expuse imigrației sunt mai ierarhice, iar comunicarea nonverbală ajută la menținerea acestor structuri de putere.

Astfel, americanii zâmbesc mult deoarece strămoșii lor suedezi au vrut să fie prieteni cu vecinii lor italieni, dar nu știau cum să pronunțe „buongiorno”. Destul de plauzibil. Dar de ce zâmbetul american clasic este atât de larg și energic?

Americanii prețuiesc sentimentele intense și pozitive mai mult decât alte popoare. Un studiu recent a comparat fotografiile oficiale ale liderilor din afaceri și guvern din SUA și China. După ce au analizat nivelul de „mișcare musculară facială” din poze, cercetătorii au descoperit că liderii americani zâmbeau mai des și mai „entuziast” decât omologii lor chinezi.

Ulterior, au întrebat studenți din 10 țări cât de des și-ar dori să experimenteze anumite emoții – de la fericire la calm sau ostilitate – într-o săptămână obișnuită.

Apoi, au comparat răspunsurile cu fotografiile politicienilor din aceleași țări. S-a constatat că, în țările în care tinerii apreciau emoțiile intense, liderii afișau zâmbete mai largi în pozele oficiale. Această corelație s-a menținut chiar și după ce s-au luat în calcul factori economici precum PIB-ul. În mod interesant, nu conta cât de fericiți erau oamenii în realitate – zâmbetul liderilor reflecta mai degrabă emoțiile ideale ale societății, nu cele trăite efectiv.

Aceste diferențe culturale în modul în care oamenii folosesc zâmbetele pot crea dificultăți pentru companiile americane care se extind în străinătate. De exemplu, așa cum a relatat podcastul Invisibilia, atunci când McDonald's a intrat pe piața din Rusia în anii ’90, angajații au trebuit să fie instruiți să zâmbească.

Fostul angajat Yuri Chekalin își amintește:

„Era un videoclip american, doar dublat în rusă. Cum să zâmbești, cum să saluți. Când întâlnești pe cineva, trebuie să menții contactul vizual direct. În Rusia, dacă cineva se uită la noi, întoarcem privirea în altă parte… dacă nu urmează o confruntare. Dar în America, când faci contact vizual, zâmbești.”

Și Wal-Mart a întâmpinat probleme similare în Germania. După ce a cerut casierilor să zâmbească clienților, unii cumpărători bărbați au interpretat acest gest ca pe un flirt. În plus, angajații au refuzat să participe la celebra scandare de dimineață a companiei.

„Oamenii au găsit aceste lucruri ciudate; germanii pur și simplu nu se comportă așa”, a explicat Hans-Martin Poschmann, un lider sindical german.

În cele din urmă, Wal-Mart a fost nevoit să se retragă din Germania în 2006, după pierderi de sute de milioane de dolari.

Astfel, la fel ca multe alte practici zilnice, zâmbetul american este un produs cultural. Și, după cum se vede, nu este ușor de realizat, scrie theatlantic.com.