De ce aduce noroc nuielușa lui Moș Nicolae. Obiceiuri vechi, superstiții și istoria zilei de 6 Decembrie la români

Moș Nicolae este sărbătorit în noaptea de 5 spre 6 decembrie, iar pentru milioane de familii din România momentul aduce atât daruri, cât și o serie de ritualuri din vechime. Cine sărbătorește, ce se face în această noapte, unde a apărut tradiția cadourilor și când a apărut obiceiul nuielușei care ar aduce noroc în casă.

Seara de Moș Nicolae este unul dintre cele mai îndrăgite momente din calendarul de iarnă. Este prima sărbătoare care deschide perioada darurilor, un semn că iarna își intră în drepturi, iar așteptarea Crăciunului începe cu adevărat. În spatele cizmulițelor pregătite la ușă există un set de tradiții vechi, unele cu rădăcini în creștinismul timpuriu, altele venite din folclorul popular transmis din generație în generație. Nuielușa, dulciurile, merele și curățarea ghetuțelor de către copii sunt lucruri pe care românii le cunosc din copilărie, dar puțini știu povestea reală și semnificațiile lor.

Pentru familiile din România, pregătirile încep cu o seară înainte. Cizmele sau ghetuțele sunt așezate la ușă, iar copiii așteaptă darurile. Dulciurile, portocalele, nucile și merele sunt cele mai întâlnite obiecte din bagajul lui Moș Nicolae, o continuare a tradițiilor vechi în care darurile simbolice reprezentau sănătate, belșug sau protecție pentru gospodărie.

Nuielușa de măr este unul dintre cele mai cunoscute elemente asociate sărbătorii. În folclorul vechi, ea nu avea rol punitiv, ci protectiv. În multe zone din țară se credea că nuielușa pusă în apă și înmugurită până la Crăciun arata cât de prosper va fi anul viitor. Un mugur sănătos era un semn de bun augur. De asemenea, crenguța simboliza o formă de protecție pentru casă.

Merele și nucile aveau și ele semnificații clare: roade ale pământului care anunțau spor în gospodărie. Portocala, un fruct rar în trecut, transmitea un mesaj de bogăție și bunăstare.

În unele regiuni, adulții lăsau și ei ghetuțele la ușă, considerând că Moș Nicolae aduce noroc în familie, nu doar copiilor. Darurile simbolice primite de cei mari erau privite drept o recunoaștere a anului care se încheie: o sărbătoare a generozității și a echilibrului.

În satele vechi se păstra un obicei aparte: tinerii mergeau cu colinda specifică lui Moș Nicolae, o tradiție distinctă de colindele de Crăciun. Grupurile de băieți intrau în curțile oamenilor și urau spor la animale, recolte bogate și sănătate. Colindătorii primeau mere, nuci sau colăcei, nu bani, pentru că darul trebuia să rămână unul simbolic, nu comercial.

Sărbătoarea are la bază figura istorică a Sfântului Nicolae, episcop din Myra, cunoscut pentru generozitatea sa. Legenda spune că episodul darurilor se leagă de o familie săracă pe care a ajutat-o în secret, lăsând pungi cu bani la fereastră pentru fiicele care nu aveau zestre. De aici s-a născut ideea darurilor nocturne, fără laude și fără ca dăruitorul să se arate.

În tradiția creștină, 6 decembrie este ziua în care se comemorează acest episcop considerat protector al copiilor, marinarilor, soldaților și al celor aflați în nevoie. În România, influența creștină s-a suprapus cu tradiții străvechi agrar-păgâne, iar sărbătoarea s-a transformat într-un mix cultural unic.

În unele regiuni, se spunea că Moș Nicolae veghează asupra lumii și deschide sezonul gerului. O credință populară afirmă că în seara de 5 decembrie Moș Nicolae își scutură barba și așa apar primele ninsori serioase ale iernii. Dacă zăpada lipsește, oamenii din satele vechi credeau că iarna va fi blândă sau întârziată.

Nuielușa a apărut tot din povestea Sfântului Nicolae. Ea fusese un simbol episcopal. În multe culturi europene a devenit un semn al disciplinei, însă în tradiția românească, nuielușa de măr a căpătat o valoare pozitivă. Când era pusă în apă și înflorea, se interpreta că anul următor va fi bun. Dacă rămânea uscată, era considerat semn de schimbare sau de încercare în casă.

Sărbătoarea a evoluat în timp, dar elementul generozității s-a păstrat. Moș Nicolae nu este un personaj care se arată, spre deosebire de Moș Crăciun. Este protector, nu personalizat. În folclor, oamenii spuneau că Moș Nicolae nu vine spre a fi văzut, ci spre a face bine.

Românii au păstrat de-a lungul secolelor un număr mare de superstiții legate de această sărbătoare.

• Nuielușa care înflorește până la Crăciun aduce spor la casă, sănătate și armonie în familie.
• Dacă ninge în dimineața de 6 decembrie, tradiția spune că Moș Nicolae și-a scuturat barba. O ninsoare bogată era considerată semn al unui an fertil.
• Copiii care își curăță ghetuțele sunt, în unele zone, protejați de rău în anul următor.
• Cei care primesc doar nuielușa nu sunt considerați „pedepsiți”, ci protejați. Folclorul arhaic spunea că nuielușa are rol de îndreptare și protecție împotriva greutăților.
• Fetele nemăritate puneau crenguța de măr la fereastră și credeau că, dacă înflorește până la Anul Nou, vor avea noroc în dragoste.
• În Bucovina, se credea că în noaptea de Moș Nicolae nu este bine să lași vase murdare, pentru a nu atrage ghinionul.
• În Transilvania, copiii primeau adesea colăcei făcuți în casă, iar forma lor rotundă simboliza protecția divină.
• Tradiția mai spune și că, dacă un copil nu a fost cuminte, Moș Nicolae îi lasă în ghetuțe o nuielușă în loc de dulciuri.

Nuielușa avea un sens simbolic profund. A fi „atins” de ea era, în trecut, un ritual de bine. În multe familii, înainte de apariția darurilor moderne, părinții atingeau ușor copiii la umeri cu nuielușa pentru a le purta noroc, nu pentru a-i pedepsi.

În prezent, Moș Nicolae este un moment așteptat mai ales de copii, dar tradiția continuă să aibă rol și pentru adulți. Seara de 5 decembrie creează o formă de continuitate între generații. În multe familii, bunicii rămân cei care explică semnificațiile vechi, iar părinții transmit obiceiul cizmulițelor.

Tradițiile păstrate diferă de la o casă la alta, însă ideea centrală rămâne aceeași: Moș Nicolae vine primul, deschide anotimpul cadourilor și amintește că gesturile mici au putere simbolică. Nu este o sărbătoare comercială prin esență, ci una construită în jurul simplității.

Nuielușa continuă să fie un obiect prezent în casele românilor. Unele familii o păstrează ca simbol până la Crăciun. Altele o transformă în decor de iarnă. Pentru mulți, gestul de a primi o nuielușă este interpretat cu umor, însă originea rămâne una profundă, legată de ideea de noroc și protecție.

În ultimii ani, apar tot mai multe inițiative locale și evenimente pentru copii în ajunul sărbătorii. Școlile, grădinițele sau comunitățile organizează seri speciale, iar mulți voluntari aduc cadouri pentru copiii aflați în situații vulnerabile. În felul acesta se reia sensul inițial al tradiției: generozitatea față de cei care au mai puțin.