Crimele „din dragoste” care au șocat România în istoria recentă

Violența extremă generată de motive pasionale, adesea gelozie, obsesie sau despărțiri, a marcat numeroase tragedii în România ultimelor trei decenii. De la cazuri celebre care au ținut prima pagină a ziarelor, până la drame domestice mai puțin cunoscute, fenomenul „crimelor din dragoste” ridică probleme grave.

Acest articol prezintă exemple reprezentative de astfel de crime pasionale, atât mediatizate, cât și mai obscure, însoțite de scurte descrieri ale contextului, desfășurării și urmările judiciare.

În iunie 1994, Roxana Călin, medic pediatru din Ploiești, a comis una dintre cele mai atroce crime de gelozie din România post-decembristă. Ea și-a ucis rivala în dragoste, pe Iuliana, soția bărbatului cu care Roxana avea o relație extraconjugală iar apoi a tranșat cadavrul și i-a împrăștiat bucățile prin oraș.

Scena de coșmar, descoperită de anchetatori, a șocat comunitatea locală și întreaga țară. Călin a susținut mereu că nu a intenționat omorul, pretinzând că totul a fost un accident survenit în timpul unei altercații, însă probele au indicat premeditarea. A fost condamnată pentru omor calificat și profanare de cadavre, executând 14 ani de închisoare (eliberată în 2009). 

Cazul Roxana Călin a fost extrem de mediatizat, comparabil ca atenție publică cu procesul O.J. Simpson din America. Oamenii stăteau la cozi pentru a cumpăra ziarele ce relatau zilnic despre “doctorița ucigașă”, sala de judecată era arhiplină la fiecare termen, iar avocați celebri și procurori dădeau interviuri presei. Cazul avea „ingredientele” unei drame senzaționale: un triunghi amoros în înalta societate locală, o crimă extrem de sângeroasă și numeroase semne de întrebare privind desfășurarea exactă a faptelor.

Procesul s-a încheiat fără a elucida pe deplin toate misterele (însăși condamnata a dat declarații contradictorii despre rolul unui posibil complice). Totuși, verdictul de vinovăție a fost ferm.

Dispariția avocatei Elodia Marilena Ghinescu în august 2007 a captivat întreaga țară și a devenit probabil cel mai mediatizat caz de presupusă crimă pasională din istoria recentă. Elodia, în vârstă de 38 de ani, era căsătorită cu polițistul Cristian Cioacă – relația lor fiind marcată de certuri și suspiciuni de infidelitate. Pe 5 septembrie 2007, Cioacă a raportat oficial dispariția soției, însă anchetatorii au bănuit rapid o crimă domestică.

Urmele găsite au fost incriminatoare: la câteva săptămâni după dispariție, haine ale Elodiei pătate de sânge au fost descoperite aruncate într-o râpă, urmate la scurt timp de găsirea uniformei de polițist a lui Cioacă și a unor obiecte personale ale celor doi, abandonate lângă Râșnov.

Principalul element lipsea totuși – cadavrul victimei. Abia peste ani, datorită progreselor tehnice, s-au putut detecta în locuința cuplului urme microscopice de sânge sub straturi de vopsea și parchet: în 2012, folosind aparatură specializată, criminaliștii au identificat pete de sânge ale Elodiei pe pereți și podea, conturând scena unei violențe fatale în casă.

Procurorii au concluzionat că, în noaptea de 29/30 august 2007, pe fondul unui conflict conjugal (posibil alimentat de gelozie), Cristian Cioacă și-ar fi ucis soția, ascunzând apoi trupul.

Procesul a fost unul de durată, fără mărturia cheie a corpului victimei, însă Cioacă a fost în cele din urmă condamnat – o rară condamnare definitivă pentru omor fără cadavru identificat în România. Acesta a primit 15 ani și 8 luni de închisoare.

„Cazul Elodia” a intrat în folclorul media, fiind urmărit obsesiv de public și devenind subiect de talk-show aproape zilnic la anumite posturi TV, ani la rând. Numele Elodiei a ajuns sinonim cu o enigmă națională – “Unde e Elodia?” a fost întrebarea care a fascinat și exasperat deopotrivă opinia publică.

Cazul a demonstrat că nicio crimă nu este perfectă – deși corpul victimei nu a fost găsit nici până astăzi, probele științifice au fost suficiente pentru a învinge dubiile.

În memoria colectivă, Elodia rămâne un exemplu tragic al unei crime conjugale extreme, iar mediatizarea excesivă a generat și critici legate de senzaționalismul presei.

Un alt caz cutremurător, de această dată o crimă pasională în masă, a avut loc pe 5 martie 2012 la un salon de coafură din zona Perla (București). Autorul a fost Gheorghe Vlădan, în vârstă de 53 de ani, angajat al Ministerului de Interne (agent de poliție – conducător auto) și soțul uneia dintre coafeze. Vlădan se afla în plin proces de divorț și era dominat de furia geloziei față de soția sa, care îl părăsise.

În după-amiaza acelei zile, el a intrat înarmat cu un pistol Glock de 9 mm în salonul unde lucra soția (Felicia) și, după un schimb scurt de replici, a deschis focul asupra tuturor celor prezenți.

În doar 40 de secunde de haos, Vlădan a tras 11 gloanțe, ucigând două femei (soția sa și o casieră aflată în apropiere) și rănind grav alte șase persoane (angajate și clienți). Ulterior, a fost imobilizat și predat autorităților. 

Gheorghe Vlădan a fost condamnat inițial la închisoare pe viață pentru omor calificat și tentativă de omor – pedeapsă extrem de rar pronunțată în astfel de cazuri, reflectând gravitatea faptei. După 12 ani de detenție, el a solicitat eliberarea condiționată, invocând starea emoțională de „abandon”în care s-ar fi aflat când a comis crimele, însă cazul său stârnește în continuare indignare publică. 

Masacrul de la coaforul Perla rămâne una dintre cele mai șocante crime din gelozie din istoria recentă a României. Faptul că autorul era polițist, iar arma crimei deținută legal, a declanșat dezbateri aprinse despre controlul armelor și evaluarea psihologică a celor ce poartă armament din oficiu. De asemenea, tragedia a evidențiat pericolul ignorării semnalelor de violență domestică escaladată: soția lui Vlădan se temea pentru viața ei, îl părăsise, însă nu obținuse (la acel moment) un ordin de protecție.

Spațiul media a condamnat unanim gestul – însă, pe forumuri și rețele sociale, s-au remarcat și atitudini șocante de justificare din partea unor comentatori misogini, un preludiu la tema blamării victimei discutată ulterior.

Un exemplu recent și de mare impact este tragedia din 31 mai 2025, când Teodora Marcu, o tânără de 23 de ani, a fost împușcată mortal în plină zi, în complexul rezidențial Cosmopolis de lângă București.

Agresorul a fost fostul ei iubit, Robert Lupu (49 de ani, cunoscut online ca „Robert Wolf”), care a surprins-o pe Teodora în timp ce aceasta se afla pe stradă, ținându-și fetița de trei ani în brațelibertatea.ro. Bărbatul – cu antecedente de comportament violent – a tras mai multe focuri de armă, ucigând-o pe loc pe tânără, apoi s-a sinucis cu aceeași armă la scurt timp după atac.

Cazul este cu atât mai cutremurător cu cât victima era însărcinată în câteva luni la momentul crimei, iar copilul mic i-a supraviețuit scenei traumatizante. 

Teodora trăise ani de zile sub teroarea amenințărilor lui Robert Lupu – relația lor se terminase de mult, dar acesta nu a acceptat despărțirea. Tânăra obținuse un ordin de protecție pe durata a câteva luni, în 2021, pe când locuia în Bacău, după ce îl reclamase pe Lupu pentru amenințări cu moartea, hărțuire, furt de date și violare de domiciliu. Din păcate, după ce Teodora s-a mutat în zona Capitalei, nu a mai avut un ordin activ de protecție, deși abuzurile au continuat. În final, obsesia și gelozia fostului concubin au escaladat în acest asasinat în stil mafiot. 

Mărturii tulburătoare despre coșmarul trăit de Teodora Marcu înainte de a fi ucisă. Crima putea fi prevenită? Ce au făcut autoritățile?: „Au făcut numeroase plângeri la Poliție. Îi spunea că vine și îi taie burta la prima sarcină”

După ce Teodora Marcu, tânăra în vârstă de 23 de ani, a fost împușcată mortal de fostul ei iubit în complexul rezidențial Cosmopolis, ies la iveală detalii șocante despre coșmarul în care trăia de ani de zile. Un fost coleg de la emisiunea Insula Iubirii spune că victima și partenerul ei actual au fost hărțuiți și amenințați constant, iar Poliția știa și nimeni nu a făcut însă nimic. Criminalul Teodorei Marcu s-a sinucis în Cosmopolis. Cum l-au găsit mascații în mașină pe Robert Wolf, după ce a

Dincolo de marile titluri de ziar, crimele pasionale au lovit frecvent comunitățile locale, unele cazuri fiind consemnate de presă regională sau rapoarte ale autorităților.

Ion Ciucea (Şag, Timiș – 2012): Un tânăr de 29 de ani, orbit de gelozia că soția plecată la muncă în străinătate l-ar fi părăsit, a comis un adevărat masacru la începutul anului 2012. În noaptea de 1 spre 2 ianuarie, Ion Ciucea și-a sufocat propriul copil (un băiețel de 7 ani), apoi și-a ucis socrii cu un topor, după care și-a pus capăt vieții.

Într-o scrisoare de 10 pagini găsită ulterior asupra sa, bărbatul își motiva faptele printr-o „gelozie teribilă”, recunoscând el însuși monstruozitatea: „gândiți-vă ce putere îți trebuie să îți omori propriul copil... e nevoie și de maximă nebunie”.

Cazul de la Șag a șocat întreaga țară la acea vreme, deși în lipsa unor supraviețuitori justiția nu a mai avut pe cine trage la răspundere. Rămâne un exemplu extrem al violenței domestice letale, unde agresorul a transformat „iubirea în răzbunare” după cum el însuși amenințase.

Ciprian Daroga (București – 2010): Un cuplu de tineri profesioniști, educați și considerați fericiți de către apropiați, a fost despărțit brutal de o crimă în primăvara anului 2010. C

iprian Daroga (31 de ani), specialist IT, și-a strangulat iubita, pe Daniela Fărcășan (28 de ani), în apartamentul lor din cartierul Tineretului, bănuind-o – nefondat – de infidelitate cu un coleg.

După ce a ucis-o într-un acces de furie paranoică, bărbatul a încercat inițial să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mergând la serviciu a doua zi, însă în scurt timp și-a mărturisit fapta colegilor și anchetatorilor.

În fața procurorilor, Daroga a declarat că „a auzit voci” care i-au poruncit s-o ucidă, fiind ulterior internat într-un spital de psihiatrie în loc de detenție.

Tragedia acestui cuplu a arătat că gelozia patologică poate mocni chiar și în relații ce par armonioase în exterior, iar prăbușirea bruscă în violență poate fi legată de tulburări mentale latente.

Mariana Lupu (Lanurile, Brăila – 2016): O femeie de 37 de ani și-a ucis soțul (un polițist pensionat, de 56 de ani) într-o criză de gelozie, apoi i-a tranșat trupul și a ascuns părți din el prin gospodărie.

Crima, petrecută în decembrie 2016 într-un sat brăilean, a rămas inițial nedescoperită ca omor – bărbatul fusese dat dispărut. Ucigașa și-a negat constant fapta, reușind chiar să treacă un test cu poligraful, ceea ce a îngreunat cercetările.

Abia după câțiva ani, probe ADN găsite (fragmente biologice ascunse) au condus la inculparea ei.

În 2021, Mariana Lupu a fost condamnată definitiv la 23 de ani închisoare pentru omor calificat comis asupra unui membru de familie și profanare de cadavre.

Acest caz a șocat comunitatea locală la momentul dezvăluirii, dovedind că violența conjugală extremă nu are gen: deși statistic soțiile ucigașe sunt mult mai puține decât soții criminali, teroarea pasională poate duce uneori și femeile la comiterea de atrocități.

Filmul de pe Netflix care prezintă incredibila poveste a femeilor din batalionul US 6888: Eroine necunoscute ale celui de-al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un grup remarcabil de femei și-a asumat o misiune esențială: să conecteze soldații cu cei dragi și să ridice moralul unei întregi armate.