Cine a fost cu adevărat mama lui Alexandru Ioan Cuza și ce rol a avut în Marea Unire

Puțini știu cine a fost mama lui Alexandru Ioan Cuza și ce rol a avut ea în politica țării, dar mai ales în Marea Unite a Principatelor Române. Deși numele ei rămâne aproape necunoscut publicului larg, Sultana Cuza, mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a avut un rol cheie în formarea liderului care a realizat Unirea Principatelor Române.

Femeia fără de care România nu ar fi existat astăzi

Ecaterina Conachi, cunoscută sub numele de Cocuța, a avut un impact semnificativ în perioada Unirii Principatelor din 1859, o etapă pivotală în istoria României. Aceasta este povestea ei, mai puțin cunoscută, dar cu un rol notabil în țesătura evenimentelor istorice. Jurnalistul britanic Charley Ottley, mesaj profund pentru diaspora română: „Bunicii tăi ar putea muri cât ești plecat, nu apuci să petreci ultimii lor ani cu ei. V-ați rupt de familii”Charlie Ottley, cunoscutul realizator al documen

Hélène (Soltana) Cozadini Cuza, descendentă a unei familii fanariote cu influențe politice considerabile, educată, discretă și profund implicată în destinul fiului ei, este una dintre figurile tăcute dar esențiale ale istoriei românești moderne.

Mama lui Alexandru Ioan Cuza, Sultana Cuza, născută Cozadini în anul 1785, la Constantinopol, provenea dintr-o familie greco-italiană cu rădăcini fanariote, conectată la cele mai influente familii ale vremii: Mavrocordat, Mavrogheni, Vogoride. Prezența Cozadinilor în Moldova este documentată încă din secolul al XVII-lea, când doi membri ai familiei au fost consemnați la curtea lui Gheorghe Duca. Tatăl ei, comisul Cozadini, s-a stabilit în Moldova, iar frații ei, Dimitrie și Grigore, au ajuns ulterior personaje de prim-plan ale Divanului Ad-hoc și ale administrației moldovenești.

Ajunsă în Moldova, cel mai probabil alături de soția domnitorului Mihai Șuțu, Sultana s-a căsătorit cu boierul moldovean Ioan Cuza. Ca parte a alianței familiale, acesta a primit rang boieresc și o funcție de ispravnic în județul Fălciu. Deși inițial nu stăpânea limba română, Sultana s-a adaptat rapid la noul context și a devenit o personalitate respectată printre moldoveni.

Cu Ioan Cuza, boier moldovean cu ranguri administrative importante în Galați și Fălciu, Sultana a creat un mediu familial sofisticat, influențat de cultura elenistică și apuseană.

Alexandru Ioan Cuza s-a născut în martie 1820 la Bârlad, perioadă în care Moldova era măcinată de multe frâmântări politice și influențe externe.

Vorbind mai multe limbi străine și fiind educată în spiritul valorilor nobiliare, ea i-a transmis fiului său, Alexandru Ioan Cuza, nu doar o bază intelectuală solidă, ci și o rețea socială care avea să-i susțină ascensiunea. Sultana a oferit fiului său o educație solidă și o formare morală care aveau să-l influențeze pe parcursul întregii vieți

Sultana l-a trimis pe Alexandru Ioan Cuza încă din copilărie la cursuri în limbi străine, apoi studii la Iași, Paris, Bologna și Atena. Cariera de ofițer, magistrat și politician a lui Cuza a fost netezită și de influențele din rețeaua fanariotă a mamei sale.

Deși nu a fost niciodată o persoană publică, scrisorile rămase între Sultana și fiul său, precum și mărturiile vremii, o descriu ca pe o femeie cu o viziune clară asupra nevoilor țării. După dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești în 1859, mama sa i-a scris: „Am dorit a mai trăi numai ca să văz România Unită. Astăzi doresc ca Dumnezeu să-mi mai lungească viaţa numai ca să mă bucur câtva timp de binefacerile acestei sfinte uniri. Te felicit pentru acest Act mare. Eu sunt sănătoasă, şi pociu oare să nu fiu bine, astăzi mai ales?”

Sultana Cuza a trăit până în 1865, suficient cât să vadă rodul eforturilor fiului ei și să contribuie, fie și din umbră, la stabilizarea noii identități politice a Principatelor Unite. Nu a apucat să vadă Marea Unire din 1918, dar contribuția ei fundamentală la realizarea Micii Uniri i-a câștigat un loc legitim între "mamele fondatoare" ale României moderne.

Astăzi, memoria Sultanei Cuza este rememorată ocazional la manifestările dedicate Zilei Unirii Principatelor, iar biserica Vovidenia din Galați, locul în care a fost îmbisericită, găzduiește slujbe de pomenire în amintirea sa. Imaginea sa rămâne aproape complet necunoscută, cu o singură fotografie redescoperită într-o publicație interbelică din 1939.

Sultana Cuza nu a avut un rol direct în Marea Unire, însă fără ea, Unirea Principatelor – precursor esențial al Marii Uniri – nu ar fi fost posibilă. Prin educația, influența și sprijinul oferit fiului ei, a contribuit la formarea unui lider capabil să inițieze unificarea românilor.