Ce se întâmplă mai exact cu o mină de sare după ce este inundată?

Minele de sare, săpate adânc în subteran, sunt printre cele mai vulnerabile tipuri de exploatări miniere atunci când vine vorba de contactul cu apa. Fie că este vorba de ploi abundente, pătrunderea apelor subterane sau scurgeri accidentale de la suprafață, o mină de sare inundată poate deveni rapid un dezastru natural și tehnologic cu urmări pe termen lung.

În luna mai 2025, Salina Praid, una dintre cele mai mari și cunoscute mine de sare din România, a fost grav afectată de inundații cauzate de ploile torențiale. Debitul pârâului Corund, aflat în apropierea minei, a crescut de peste 100 de ori față de nivelul normal, provocând infiltrarea masivă a apei în subteran.

Sarea (halitul) este extrem de solubilă în apă – aproximativ 360 grame la un litru la temperatura camerei. Atunci când apa pătrunde într-o mină de sare, începe să dizolve rapid pereții și pilonii din sare care susțin galeriile. Inițial, procesul poate fi lent, dar odată ce s-au creat fisuri și trasee pentru apă, dizolvarea se accelerează și poate duce la colapsuri majore ale tavanului minei.

Dizolvarea sării duce la formarea unor cavități din ce în ce mai mari, ceea ce destabilizează întreaga structură subterană. În cele mai grave cazuri, straturile de rocă și sol de deasupra nu mai sunt susținute și se prăbușesc în golurile formate, creând doline – gropi uriașe care pot înghiți drumuri, păduri sau chiar clădiri.

Pe măsură ce galeriile din mină se prăbușesc, efectele nu se limitează la subteran. La suprafață, pământul se poate afunda treptat sau brusc. Aceste prăbușiri apar sub formă de doline – cratere uriașe care pot apărea din senin.

Uneori, colapsul poate apărea chiar în timpul operațiunilor miniere, punând în pericol viața muncitorilor. De aceea, multe mine sunt monitorizate constant pentru infiltrații de apă și semne de instabilitate.

Una dintre cele mai grave consecințe ale inundării unei mine de sare este poluarea apelor subterane și de suprafață. Pe măsură ce sarea se dizolvă, apa din jur devine din ce în ce mai salină, formând o saramură densă care se poate infiltra în pânza freatică. Apele contaminate devin imposibil de băut, afectează culturile agricole și pot distruge ecosisteme întregi.

Inundarea unei mine de sare duce aproape întotdeauna la închiderea definitivă a exploatării. Zeci sau sute de oameni își pierd locurile de muncă, comunități întregi rămân fără sursă de venit, iar compania minieră pierde investiții de milioane.

Pe lângă pierderile directe, apar și costuri indirecte: reparații la drumuri, rețele de apă și electricitate, relocarea oamenilor, despăgubiri, monitorizarea permanentă a solului.

Una dintre cele mai mari mine de sare din America de Nord s-a prăbușit după ce un acvifer a fost străpuns și apa a început să inunde galeriile. În mai puțin de doi ani, mina a fost complet pierdută. Au apărut doline, drumuri au fost distruse, iar pânza freatică a fost contaminată cu sare și gaze naturale.

Un accident de foraj a făcut ca întregul lac să se scurgă în galeriile minei, dizolvând rapid sarea și provocând un colaps spectaculos. A fost nevoie de zile întregi pentru ca lacul să se refacă, dar ecosistemul său nu a mai fost niciodată același.

Minele istorice de sare din vestul Ucrainei au fost închise în urma unor inundații lente, dar continue. Zona este acum presărată cu doline și lacuri de saramură, iar riscul pentru apele râului Tisa este permanent. În trecut, aici funcționa chiar un sanatoriu în subteran, închis din motive de siguranță.

Prăbușirea unei caverne create prin exploatarea cu soluție a sării a dus la formarea unei doline de peste 25 de hectare. Sute de locuitori au fost evacuați, iar zona a rămas nelocuită. Au fost eliberate gaze naturale și petrol, provocând poluare și risc de explozie.