Boala care l-a ucis pe Ștefan Bănică. Dramele care i-au măcinat viața

5 minute
Publicat:
Actualizat:
Autor: Redacția actualitate.net

Ștefan Bănică a fost unul dintre cei mai mari actori din România, iar numele lui este dus mai departe de fiul său cel mare, Ștefan Bănică Jr. Convins de Radu Beligan să studieze actoria și teatrul, regretatul artist a terminat facultatea în 1955. Așa s-a apucat de meseria care, până la urmă, l-a și consumat.

Ștefan Bănică și fiul său cel mare, Ștefan Bănică Jr.

Boala care l-a ucis pe Ștefan Bănică

Actor și cântăreț de profesie, Ștefan Bănică a fost un nume mare atât pe scena teatrului, cât și în industria cinematografică. Născut pe 11 noiembrie 1933 în Călărași, Ștefan Bănică a murit pe 26 mai 1995 pe scenă, dar a lăsat moștenire reprezentații impresionante.

Boala care l-a răpus pe marele actor a fost de natură cardiacă. Din cauza problemelor cu inima, Ștefan Bănică a suferit trei infarcturi miocardice. Ulterior, aflat pe scenă, actorul a murit la doar 61 de ani, tot din cauza unui infarct, care i-a fost fatal. Ștefan Bănică a murit pe scenă.

„În ’83 jucam în două teatre: Bulandra şi GiuIeşti, duceam în spinare 12 spectacole pe săptămână… şi ce spectacole, cu tone de text! Pe 18 ianuarie, jucam „Escu”, în sală erau 3-4 grade, publicul cu paltoane şi căciuli pe cap. Nu m-a durut, atât, am transpirat şi mi s-a făcut rău.

Am ajuns la doctorul Pompiliu Popescu. Zice: „Ce-ai făcut, Fane?” Ce-am făcut? „Ai făcut un infarct!“ În ’90 terminasem filmul lui Pintilie „De ce bat clopotele Mitică?“ Pe 7 iunie, vine o mașină să mă ducă la post-sincron în Buftea, atunci l-am făcut pe-al doilea… În august ’91, eram la Covasna, mă sună fiu-meu Alexandru: „Tată, nu vor să mă lase să dau treapta la „Tonitza”. Am făcut de trei ori drumul ca să-l conving pe un inspector să-l lase, atunci l-am făcut pe-al treilea…”, a declarat Ștefan Bănică, într-un interviu realizat de către Dan Bârlădeanu pentru Revista Flacăra, 1983.

Dramele care i-au zdruncinat viața lui Ștefan Bănică

Ștefan Bănică a trecut prin multe suferințe în viața sa. Actorul a fost căsătorit de două ori și a trecut prin drame greu de suportat de orice om. Prima dată i-a murit a doua soție, apoi mama, după care, Alexandru Silviu, la doar 25 de ani, într-un accident de mașină. Moartea lui Alexandru a venit la cinci ani după trecerea în neființă a actorului.

Ștefan Bănică a fost căsătorit cu jurnalista Sandra Vlad-Liteanu, care la momentul respectiv lucra la Agerpres, iar din rodul iubirii lui s-a născut Ștefan Bănică Jr., născut pe 18 octombrie 1967.

A divorțat și s-a căsătorit cu Irina, de profesie creatoare de modă, cu care l-a avut pe Alexandru Bănică.

Irina a murit din cauza unei boli nemiloase în 1985. 10 ani mai târziu a murit și Ștefan Bănică. În 2001, fiul său cel mic, Alexandru Bănică a murit la 25 de ani, într-un accident de mașină produs pe strada Matei Voievod, în Sectorul 3 din București.

Singura fotografie cu Ștefan Bănică și cei doi fii ai săi, Ștefan Bănică Jr. și Alexandru Bănică

Ștefan Bănică Senior, un talent desăvârșit. Actoria îi curge prin vene

Ștefan Bănică a jucat pe scena Teatrului Bulandra în piesele "D'ale carnavalului" (Iordache), "O scrisoare pierdută" (Ghiţă Pristanda), "Revizorul", "Furtuna", "Victimele datoriei".

De altfel, Ștefan Bănică a jucat și pe scena Teatrul CFR, Teatrul Regional București, Teatrului de Revistă, Teatrul Naţional Radiofonic, în piesele  ''Anecdota provincială'', ''Bărbierul din Sevilla'', ''Districtul celălalt'', 'Visul unei nopţi de iarnă''.

Ștefan Bănică Senior și-a făcut debutul în cinematografie în 1965, la 10 ani de la terminarea facultății de teatru. Actorul a jucat în mai multe filme, printre care ''Dincolo de barieră" (regia Francisc Munteanu), ''Golgota'' (regia Mircea Drăgan, 1966), ''Tunelul'' (regia Francisc Munteanu, 1966), ''Împuşcături pe portativ'' (regia Cezar Grigoriu, 1967), ''Zile de vară'' (regia Ion Niţă, 1967), ''Vin cicliştii'' (regia Aurel Miheleş, 1968), ''Brigada Diverse intră în acţiune'' (regia Mircea Drăgan, 1970/1971), ''Cântecele mării'' (regia Francisc Munteanu, 1971), ''Proprietarii'' (regia Şerban Creangă, 1973), ''Păcală'' (regia Geo Saizescu, 1974), ''Fair Play'' (regia Alexandru Danciu Satmari, 1977), ''Septembrie'' (regia Timotei Ursu, 1977), ''Cianura şi picătura de ploaie'' (regia Manole Marcus, 1978), ''Singur printre prieteni'' (regia Cornel Todea, 1979), ''Nea Mărin miliardar'' (regia Sergiu Nicolaescu, 1979), ''De ce trag clopotele, Mitică?'' (regia Lucian Pintilie, 1982), ''Harababura'' (regia Geo Saizescu, 1990), ''Cel mai iubit dintre pământeni'' (regia Şerban Marinescu, 1993), potrivit volumului ''1234 cineaşti români'' (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).

Pe lângă meseria de actor, Ștefan Bănică a fost și cântăreț, având o voce de neegalat. El a lansat multe șlagăre ale vremii, printre care ''Îmi acordaţi un dans'', ''Cum am ajuns să te iubesc'', ''Gioconda se mărită'', ''Cine umblă prin vecini'', ''Astă seară mă fac praf'', ''Of, inimioară'', ''Altă dată'', ''Ştiu de mult'', ''Spune-mi mie Bucureşti''.


Ne găsești și aici: Google News Google Play App Store Facebook

Mai multe pentru tine