Tragica moarte a lui Horia Căciulescu, împușcat în cap la Revoluție: „A scris și în presă. Am fost criticat că uzez de fizicul meu ca să storc râsul spectatorilor”
Celebrând 101 ani de la nașterea lui Horia Căciulescu, un actor de comedie emblematic al României, care a avut un sfârșit la Revoluția din 1989. Actorul, renumit pentru cupletele sale cu Puiu Călinescu și prestația la Teatrul “Constantin Tănase”, a fost împușcat de militari pe strada Constantin Mille.
Horia Căciulescu, născut pe 13 februarie 1922 în Belinț, județul Timiș, a devenit un nume de referință în comedia românească. De la debutul său în 1945 în spectacolul studențesc “Gaudeamus igitur”, cu decoruri realizate de Liviu Ciulei, Căciulescu a strălucit pe scenă și în film.
Actorul a colaborat cu mari actori ai timpului său, cum ar fi Stela Popescu, Alexandru Arșinel și, cel mai notabil, Puiu Călinescu, în cuplete memorabile. Talentul său a fost rapid recunoscut și apreciat de public, iar prezența sa pe scenă a fost sinonimă cu comedii de succes și râsete garantate.
Un moment de comdie, mai jos. „Uite, eu văr rog foarte mult să nu vă uitați la mine. Nu, că vorbesc serios. Vă uitați în partea aia, în partea aia, numai la mine, nu, că îmi faceți un mare rău. Că vă uitați la mine, râdeți, uite cum râde, uite.
Și toate se sparg în capul meu. Că am fost criticat. A scris și în presă. Am fost criticat că uzez de fizicul meu ca să storc râsul spectatorilor.
Că de ce vin cu acest fizic și nu caut alte soluții umoristice. Păi, eu alt fizic n-am. Și ăsta e realizat cu destule economii peste plan.
Și, în definitiv, ce este dacă îmi deschid existența cu fizicul meu.
Dar Brigitte Bardot cu fizicul ei?
N-au adus mai multe beneficii decât uzinele Reno (n.r. Renault)
Dar Jean Maurer nu tot cu fizicul face succes
Dar Lollobrigida (n.r. Gina Lollobrigida) nu tot cu fizicul mărește super producția
Dar Einstein nu tot cu fizica?
Fizica. Deci, eu ajut eu ... Păi, un corp ca al meu, scufundat în apă nu dislocă nimic.
Și, la urma urmei, râdeți degeaba. Că eu aduc foloase omenirii.
Da, eu dau curaj celor care au necazuri. Că mă văd pe mine spun: îhâm, putea să fie și mai rău.
Și, în definitiv, nu spuneți dvs. iubitei, tu ești slăbiciunea mea?
Ați spus vreunul dintre dvs., tu ești grăsiciunea mea?
Și... eu, eu vă iubesc pe toți.
Pentru fiecare dintre dvs. am câte o slăbiciune.
Și care este răsplata pentru bunătatea mea?
Că mamele spun: papă tot că ajungi ca Căciulescu?
Că mai sunt unii nepoliticoși care trec prin mine fără să spună măcar pardon.?!”
Horia Căciulescu a fost o figură centrală la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” și a jucat în numeroase piese de succes.
A participat în filme precum "...și Ilie face sport" (1954), "O poveste obişnuită... o poveste ca în basme" (1959) și "Toate pânzele sus" (serial TV, 1977), demonstrând versatilitatea sa artistică. Rolurile sale în teatru și film au rămas în memoria colectivă a publicului român, marcând istoria culturală a țării.
Horia Căciulescu, împușcat în cap la Revoluție
Pe 24 decembrie 1989, în timpul Revoluției Române, Căciulescu, împreună cu surorile Vica și Milica Gavriliuc, se îndrepta cu mașina spre Palatul Telefoanelor din București.
Pe strada Constantin Mille, s-au întâlnit cu o formațiune de soldați, moment care s-a dovedit a fi fatal pentru actor. Lt. maj. Emil Pană a descris incidentul într-o declarație, explicând că soldații au tras în mașina actorului după ce acesta nu a oprit la barajul militar. Actorul a fost împușcat mortal, iar cele două femei au fost, de asemenea, rănite în incident.
În ciuda sfârșitului său tragic, moștenirea artistică a lui Horia Căciulescu rămâne vie în inimile românilor. Talentul său, energia și pasiunea pentru artă au făcut din el unul dintre cei mai iubiți actori de comedie ai României. Astăzi, la 101 ani de la nașterea sa, ne amintim de zâmbetele pe care le-a adus și de contribuția sa inestimabilă la cultura românească.
Horia Căciulescu a fost mai mult decât un actor; el a fost o forță a naturii în lumea comediei, un simbol al vremurilor sale și un martor al istoriei. Astăzi, la peste un secol de la nașterea sa, îi aducem un omagiu și ne amintim de râsetele și aplauzele pe care le-a adunat într-o carieră plină de lumină și bucurie, dar și de finalul său neașteptat și tragic.
