Manuscrisele de la Marea Moartă, descoperirea care a rescris istoria. Ce conțin și cine a scris manuscrisele biblice?
Manuscrisele de la Marea Moartă (în engleză The Dead Sea Scrolls) sunt o colecție de texte antice descoperite între 1947 și 1956 în peșterile din apropierea sitului arheologic Qumran, situat pe malul vestic al Mării Moarte. Aceste manuscrise sunt considerate unele dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului XX, având o valoare istorică, religioasă și lingvistică deosebită.
Manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite între 1946 și 1956, reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului XX. Aceste texte, vechi de aproximativ 2.000 de ani, au oferit o perspectivă unică asupra iudaismului din perioada celui de-al Doilea Templu și asupra primelor scrieri biblice cunoscute.
O descoperire întâmplătoare care a schimbat istoria
Într-o zi obișnuită, în timp ce își căuta o oaie rătăcită printre stâncile calcaroase de la Khirbet Qumran, pe malul Mării Moarte, un tânăr păstor beduin, Muhammed Edh-Dhib, a aruncat o piatră într-o grotă.
Sunetul neașteptat al unor vase de lut sparte l-a determinat să intre în peșteră, unde a descoperit o serie de recipiente mari din ceramică ce conțineau manuscrise vechi, unele înfășurate în pânză și înnegrite de trecerea timpului.
Ulterior, arheologii au extins săpăturile în zonă, scoțând la iveală aproape 972 de manuscrise, alcătuite din zeci de mii de fragmente de pergament și papirus. În cazuri rare, au fost descoperite și manuscrise complete.
Aceste texte sunt scrise în mai multe limbi, inclusiv ebraică, aramaică, greacă și nabateeană, majoritatea pe pergament, dar și pe papirus și bronz. Datarea lor variază între 408 î.Hr. și 318 d.Hr.
Manuscrisele de la Marea Moartă oferă informații esențiale despre viața religioasă, culturală și politică a iudaismului din perioada celui de-al Doilea Templu. Ele arată diversitatea credințelor iudaice dinaintea formării iudaismului rabinic și apariției creștinismului. De asemenea, compararea manuscriselor cu textele biblice moderne ajută la înțelegerea modului în care scripturile au fost transmise și conservate de-a lungul secolelor.
Însă cine a scris aceste manuscrise biblice?
Există mai multe teorii despre autorii manuscriselor, dar cea mai acceptată susține că acestea au fost realizate de către secta esenienilor, un grup ascetic din perioada celui de-al Doilea Templu (sec. II î.Hr. – sec. I d.Hr.).
Se crede că esenienii s-au retras la Qumran pentru a trăi conform unei interpretări stricte a Legii evreiești. Alți cercetători sugerează că textele ar fi putut proveni din diverse comunități iudaice din Ierusalim.
Ce conțin și ce semnifică manuscrisele de la Marea Moartă
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt împărțite în trei categorii principale.
- Texte biblice – Fragmente din aproape toate cărțile Vechiului Testament (Tanah în tradiția iudaică), cu excepția cărții Esterei. Unele sunt cele mai vechi copii cunoscute ale textelor biblice, datând din secolele III î.Hr. – I d.Hr.
- Texte apocrife și pseudepigrafice – Scrieri religioase care nu au fost incluse în canonul biblic oficial, cum ar fi Cartea lui Enoh sau Testamentele celor Doisprezece Patriarhi.
- Texte sectare – Documente care reflectă regulile și credințele unei comunități iudaice izolate, posibil esenienii. Printre acestea se află Regula Comunității (Manualul de Disciplină) și Războiul Fiilor Luminii împotriva Fiilor Întunericului, un text eshatologic despre lupta finală dintre bine și rău.
Aproximativ 40% dintre ele sunt texte biblice, conținând copii ale unor scrieri care au fost ulterior incluse în Biblia ebraică. Alte documente sunt de natură extra-biblică, reflectând gândirea religioasă și culturală a comunităților iudaice din acea perioadă. Restul manuscriselor cuprind texte care oferă informații despre diverse practici și convingeri religioase din timpul celui de-al Doilea Templu.
Importanța acestor texte este uriașă, deoarece ele reprezintă cele mai vechi copii cunoscute ale unor scrieri biblice și extra-biblice. În prezent, cercetătorii lucrează intens pentru a digitaliza și conserva aceste documente înainte ca ele să se degradeze iremediabil.