Boala care omoară tot mai multe femei din România

Mortalitatea provocată de cancerul de col uterin continuă să fie una dintre cele mai ridicate din Europa, iar România se menţine constant în zona roşie a statisticilor. Cine sunt cei afectaţi, unde se vede cel mai clar lipsa prevenţiei, ce arată datele oficiale ale INSP şi cum descrie un medic oncolog impactul real al bolii – toate conturate în contextul Zilei globale de acţiune pentru eliminarea cancerului de col uterin, stabilită pe 17 noiembrie.

România continuă să înregistreze anual mii de cazuri noi de cancer de col uterin şi peste 1.700 de decese, potrivit datelor oficiale ale INSP. Prof. Univ. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu explică poziţia actuală a ţării în privinţa prevenţiei, a vaccinării HPV şi a accesului la screening, într-un context în care boala are soluţii clare de control şi tratament. Intervenţiile medicului arată nivelul real al problemei şi direcţiile considerate prioritare în reducerea mortalităţii.

Cancerul de col uterin rămâne una dintre afecţiunile oncologice cu impact major în România, în condiţiile în care datele de incidenţă şi mortalitate se menţin la valori ridicate.

Potrivit statisticilor centralizate de Institutul Naţional de Sănătate Publică, în 2025 au fost raportate 3.368 de cazuri noi şi 1.793 de decese. Deşi vaccinarea HPV şi programele de screening sunt considerate esenţiale în controlul bolii, nivelul actual de acoperire rămâne redus, iar prezentarea tardivă la medic continuă să influenţeze rezultatele tratamentului.

Într-un interviu News.ro, Prof. Univ. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu analizează situaţia la zi, explică necesitatea extinderii prevenţiei şi detaliază impactul clinic al cazurilor avansate.

Prof. Achimaş-Cadariu descrie direct realitatea. „Situaţia, în ciuda unor eforturi punctuale, unor iniţiative absolut remarcabile şi a unui plan de cancer care stă în aşteptare ne plasează exact în situaţia în care erau ţările din vestul Europei la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu o mortalitate imensă şi cu o incidenţă pe care nu o ştim în totalitate având în vedere că facem foarte puţin screening.”

Acest diagnostic amplu surprinde lipsa unui program naţional funcţional. Screeningul se face rar şi inconstant, iar România nu are încă un sistem operaţional capabil să depisteze boala în stadiile în care tratamentul este simplu, eficient şi non-invaziv.

Medicul insistă asupra necesităţii unei schimbări de mentalitate. „Ziua de conştientizare ar trebui să fie în fiecare zi a anului, nu doar o dată pe an şi să vorbim despre asta iar apoi iarăşi a doua zi să revenim la vechile obiceiuri.”

În alte state, comunicarea despre vaccinare şi prevenţie este constantă, iar rezultatele se văd în scăderea rapidă a numărului de cazuri. Specialistul dă exemple clare: Australia şi Canada nu doar că menţin programe extinse de vaccinare, ci şi ţintesc eliminarea bolii în următoarele decenii.

Pentru România, direcţia este clară: extinderea vaccinării şi construirea unui program de screening cu acoperire reală. „Din punctul meu de vedere în situaţia dată toate categoriile ar trebui, sau orice femeie dar şi bărbat ar trebui să beneficieze gratuit de acest vaccin, să facem şi screening, ceea ce e mult mai complicat, dar în egală măsură să putem şi trata.”

În prezent, România dispune de vaccin HPV nonavalent, considerat unul dintre cele mai eficiente la nivel global. Potrivit INSP, în perioada 1 iulie – 30 septembrie 2025 au fost administrate 55.030 de doze, împărţite astfel:

• Doza 1: 25.444
• Doza 2: 26.605
• Doza 3: 8.981

Vaccinarea se adresează fetelor şi femeilor cu vârste între 11 şi 45 de ani şi băieţilor între 11 şi 18 ani. Cu toate acestea, acoperirea naţională rămâne redusă.

Prof. Achimaş-Cadariu explică de ce extinderea vaccinării este fundamentală. „Prevenţia ar trebui să înceapă prin vaccinare. Şi vaccinarea ar trebui să se petreacă în modul cel mai serios, la cât mai multe fetiţe şi la băieţei, la vârsta specifică, 12-14 ani, dar să prindem şi din urmă pe cei care nu au avut şansa asta sau nu au dorit.”

Pe lângă vaccinare, screeningul rămâne a doua resursă majoră pentru reducerea mortalităţii. În România, însă, testarea periodică este sporadică, iar accesul la servicii depinde de zonă, nivel de informare şi situaţie financiară.

Medicul arată că România are nevoie de centre capabile să diferenţieze corect tipurile de leziuni, pentru a evita atât tratamentele exagerate, cât şi pe cele insuficiente. „Să avem centre care să poată să stratifice foarte bine leziunile astea ca să nu facem nici supra dar nici sub tratament.”

Cât priveşte tratamentul, România dispune de opţiuni moderne, de la radioterapie actualizată la imunoterapie pentru stadiile avansate. Totuşi, medicul avertizează: sistemul nu poate compensa lipsa prevenţiei.

Institutul Oncologic din Cluj-Napoca primeşte numeroase cazuri în stadii avansate. Prof. Achimaş-Cadariu descrie clar situaţia. „Cazurile avansate vin cu o suferinţă inimaginabilă.”

Aceste forme severe ale bolii afectează dramatic calitatea vieţii, iar intervenţiile chirurgicale nu mai sunt curative. „Chirurgia în situaţia aceasta nu este parte a tratamentului curativ, poate să fie chirurgie paleativă în cazuri atent selecţionate.”

Acest tip de prezentare tardivă se datorează în principal lipsei screeningului şi a consultului medical periodic.

Specialistul atrage atenţia că există situaţii în care România operează stadii care, în alte ţări, beneficiază de tratament radiologic şi sistemic, mult mai eficient. „Operăm şi stadii mai avansate. Acest lucru ar trebui să-l aducem în acord cu ce se întâmplă în Vestul Europei.”

În paralel, medicul subliniază rolul psihologiei oncologice, esenţială în parcursul pacientelor, dat fiind impactul sever al bolii.

Aplicarea Planului Naţional de Prevenire şi Combatere a Cancerului rămâne, spune medicul, esenţială pentru scăderea mortalităţii. „Aplicarea acestui program cred că ar putea la nivelul unui deceniu să scadă mortalitatea astfel încât să putem ajunge în situaţia fericită a ţărilor din vestul Europei.”

Specialistul arată că România are astăzi acces la tehnologii moderne care pot accelera recuperarea decalajelor. Totuşi, fără informare publică constantă, aceste instrumente rămân insuficient utilizate. „Informarea este cheie a rezolvării problemei.”

În acest moment, în România trăiesc 38.876 de persoane diagnosticate cu cancer de col uterin, conform INSP. Este o cifră ridicată, care ar putea scădea semnificativ prin programe coerente de prevenţie.