Tatăl lui Alex Nedea de la Recorder, poveste de viață spectaculoasă: copilăria într-un grajd, fuga din sărăcie și profesorul care „a început să facă medici” la pensie

Mircea Nedea, tatăl jurnalistului Alex Nedea de la Recorder, are o poveste de viață care pare desprinsă dintr-un roman despre România veche, sărăcie, educație și încăpățânarea de a nu te lăsa doborât.

Născut în 1955, într-o familie cu cinci copii, Mircea Nedea a copilărit în Galata, Iași, într-o casă improvizată dintr-un fost grajd. Pe jos era lut, paturile erau făcute din scânduri, iar saltelele erau umplute cu paie. Mama era femeie de serviciu, tatăl era paznic, iar banii nu ajungeau de la un salariu la altul.

„Dacă n-ați văzut niciodată o casă săracă, vă povestesc eu”, spune Mircea Nedea, amintindu-și de anii în care familia trăia cu foarte puțin. Într-o zi, când nu mai era aproape nimic de mâncare, mama a făcut un „cir de mămăligă”, un terci din apă și făină. Dacă exista ulei, era „genial”; dacă se găsea și zahăr, era „boierie”.

Tatăl său venise din Stănești, zona Cernăuți, teritoriu rămas dincolo de graniță după război. Despărțirea de familie și de locurile natale l-a marcat profund. Mircea Nedea povestește că, între 1958 și 1974, tatăl său a plâns aproape zilnic de dorul Bucovinei și al rudelor rămase în teritoriul ocupat.

Deși a crescut într-un mediu dur, în care mulți dintre prietenii copilăriei au ajuns la pușcărie sau au murit din cauza alcoolului, Mircea Nedea a ales școala. A învățat singur, fără meditații, iar după armată, într-un moment în care nu știa ce drum să urmeze, s-a apucat serios de pregătire. Timp de trei luni, a studiat câte nouă ore pe zi pentru admiterea la Biologie.

Rezultatul a fost spectaculos: la o concurență de 24,5 candidați pe loc, a intrat primul.

A devenit profesor de biologie și a predat peste trei decenii la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași. A fost un profesor exigent, uneori temut, dar respectat pentru seriozitatea cu care își pregătea elevii. Spune că exigența venea dintr-o convingere simplă: elevul trebuie pus să învețe, altfel școala produce analfabeți funcțional.

După pensionare, Mircea Nedea nu s-a retras din educație. Alături de soția sa, Nina, a lansat proiectul SAP-Ed — Studii Aprofundate pentru Elevi Defavorizați — dedicat tinerilor cu venituri mici care voiau să intre la Medicină. Timp de peste 15 ani, prin acest program au trecut sute de elevi, mulți dintre ei devenind medici în România și în străinătate.

„La pensie, am început să fac medici”, spune Mircea Nedea, privind în urmă la proiectul care i-a dat sentimentul că a salvat destine.

Povestea sa este și o poveste despre Iașiul de altădată: Galata cu doar câteva case pe deal, drumuri de piatră, copii care plecau dimineața pe dealuri și se întorceau seara, ierni în care sania cobora kilometri întregi până în Nicolina și un oraș care începea, pe atunci, abia după linia ferată.

În viața personală, Mircea Nedea vorbește cu multă căldură despre Nina, soția sa, pe care a cunoscut-o în facultate. S-au căsătorit în timpul studiilor și au trăit o vreme chiar în grajdul transformat în casă din Galata. Despre cei doi copii spune simplu: Andrei este grafician, iar Alex, jurnalistul Recorder, „este vedetă națională și internațională”, premiat și invitat la evenimente importante.

Dincolo de umor, amintiri și observații tăioase despre școală, comunism și societate, povestea lui Mircea Nedea rămâne una despre forța educației. Un copil crescut în sărăcie, într-un fost grajd, a devenit profesorul care a schimbat viețile altor copii săraci.

Iar poate cea mai puternică idee din mărturia sa este aceasta: uneori, destinul se schimbă nu prin noroc, ci prin încăpățânarea de a învăța.