Și-a deschis cafenea într-o fostă cameră mortuară din Brașov. În spate se află un cimitir săsesc vechi de sute de ani | VIDEO

Brașovul are talentul rar de a ascunde povești stranii exact în locurile pe lângă care treci grăbit. Uneori, trebuie doar să ridici privirea dintre clădirile cuminți ale orașului și să întrebi: „Oare ce a fost aici înainte?”

Pe strada Iuliu Maniu, într-o zonă pe care mulți brașoveni o traversează fără să-i cunoască trecutul, există o cafenea amenajată într-o fostă cameră mortuară. Astăzi miroase a cafea de specialitate și a croissante calde, însă clădirea a avut cândva un rol cu totul diferit: aici erau aduși morții comunității evanghelice înainte de înmormântare. Povestea, însă, nu se oprește aici.

Chiar în spatele clădirii se află unul dintre vechile cimitire săsești ale Brașovului, ascuns între copaci și pietre funerare care poartă nume germane șterse de timp. Locul există și astăzi și încă este funcțional.

Actualul spațiu cunoscut de mulți drept cafeneaua lui Manole păstrează încă aerul sobru al clădirii originale. Arhitectura simplă, liniștea aproape nefirească și poziționarea lângă cimitir spun imediat că locul a avut o altă destinație înainte să devină cafenea.

În trecut, clădirea funcționa ca anexă mortuară pentru comunitatea evanghelică săsească din cartierul Blumăna. Aici erau depuși cei decedați înaintea slujbelor funerare și a înmormântării în cimitirul din spate.

Astăzi, în același loc în care odinioară oamenii veneau să-și conducă rudele pe ultimul drum, brașovenii își beau cafeaua în liniște, lucrează la laptop sau citesc câteva pagini într-o atmosferă aproape monastică. Poate chiar asta face contrastul locației să fie special.

Puțini turiști, dar și brașoveni știu că imediat în spatele clădirii există un vechi cimitir evanghelic săsesc, rămas din perioada în care comunitatea germană avea o prezență uriașă în Brașov.

Printre aleile înguste se văd și astăzi monumente funerare vechi, cruci din piatră și nume ale unor familii săsești care au făcut parte din istoria orașului timp de secole. Unele morminte datează din secolul XIX, iar atmosfera amintește mai degrabă de cimitirele vechi din Transilvania decât de cele urbane moderne.

Cimitirul nu este abandonat, deși astăzi servește o comunitate evanghelică mult mai mică decât cea de altădată, iar înmormântări nu se mai fac de pe la mijlocul secolului al XX-lea. Alături se află și Biserica Evanghelică Blumăna, pe vremuri numită Blumenau, denumirea germană/săsească originală a cartierului și a comunității evanghelice. Edificiul datează din secolul XIV.

Cimitirul și fosta cameră mortuară aparțineau comunității evanghelice din cartierul Blumăna — una dintre cele mai importante zone locuite de sași în afara centrului medieval al Brașovului.

Biserica evanghelică Blumăna din zonă există și astăzi și continuă să funcționeze, chiar dacă numărul sașilor din Brașov a scăzut dramatic după anii ’90, când mulți au emigrat în Germania.

De altfel, multe clădiri auxiliare ale vechilor comunități săsești au primit între timp alte funcțiuni. Unele au devenit spații culturale, altele restaurante sau cafenele, ca în cazul de față. Puține, însă, mai păstrează un contrast atât de puternic între trecut și prezent.

Transilvania are o relație aparte cu timpul. În multe orașe, trecutul este demolat. Aici, trecutul rămâne — doar își schimbă rolul.

Așa se întâmplă și pe Iuliu Maniu, unde fosta cameră mortuară a devenit loc pentru espresso și conversații liniștite, în timp ce, dincolo de ferestre, vechiul cimitir săsesc continuă să vegheze orașul.

Dar poate acesta este farmecul real al Brașovului, faptul că poveștile lui cele mai interesante nu sunt neapărat cele din ghidurile turistice, ci cele ascunse în clădiri pe lângă care treci fără să bănuiești nimic.