Sfârșitul unei ere. Lionel Messi și-a luat adio de la Argentina. Momentele care au transformat un puști din Rosario într-o legendă

Lionel Messi a jucat ultimul meci pentru naționala Argentinei. La 39 de ani și după mai bine de două decenii în tricoul „Albiceleste”, fotbalistul care a trăit deopotrivă umilințe, finale pierdute și cea mai mare glorie posibilă și-a încheiat cariera internațională. Ultima seară a venit pe Monumental, în victoria cu 3-0 împotriva Beninului, iar Messi a plecat așa cum puțini ar fi putut scrie un scenariu mai potrivit: cu un gol și două pase decisive.

Povestea lui Messi la naționala Argentinei nu poate fi însă redusă la trofee și recorduri. A început cu un cartonaș roșu, a trecut prin ani în care argentinienii îl comparau obsesiv cu Diego Maradona, printr-o retragere prematură și prin finale pierdute, pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la imaginea care va rămâne probabil pentru totdeauna asociată cu el: Messi ridicând Cupa Mondială deasupra capului, în Qatar.

17 august 2005. Lionel Messi avea 18 ani și intra pe teren într-un amical al Argentinei cu Ungaria, la Budapesta. Era momentul pe care îl așteptase de când era copil.

Aproape imediat, totul s-a transformat într-un coșmar.

Messi a încercat să scape de marcajul lui Vilmos Vanczak, arbitrul a considerat că argentinianul și-a lovit adversarul, iar tânărul atacant a primit cartonașul roșu. FIFA amintește că debutul său la naționala mare s-a terminat după doar câteva zeci de secunde.

Un început aproape absurd pentru omul care avea să devină recordmanul Argentinei.

Cu doar câteva luni înainte, Messi arătase deja ce poate face în tricoul țării sale. La Campionatul Mondial Under-20 din 2005 marcase șase goluri, inclusiv ambele reușite ale Argentinei în finala cu Nigeria, câștigând atât Balonul de Aur al competiției, cât și Gheata de Aur.

În 2006, la numai 18 ani, Messi ajungea la primul său Campionat Mondial.

În meciul cu Serbia și Muntenegru a înscris primul său gol la un turneu final mondial. Argentina avea însă să fie eliminată de Germania în sferturile de finală.

Era doar începutul unei relații complicate între Messi și Cupa Mondială.

Au urmat Africa de Sud 2010 și Brazilia 2014. Tocmai în Brazilia, Messi a ajuns pentru prima dată atât de aproape de trofeul pe care îl visa.

Argentina a jucat finala cu Germania, iar Mario Götze a marcat în prelungiri golul care a distrus visul argentinienilor.

Messi a primit Balonul de Aur pentru cel mai bun jucător al turneului, însă imaginea sa privind trofeul Cupei Mondiale fără să-l poată atinge a devenit una dintre fotografiile simbolice ale carierei sale.

Dacă Mondialul din 2014 a fost dureros, următorii doi ani au dus relația lui Messi cu naționala până aproape de ruptură.

Argentina a pierdut finala Copa América din 2015, apoi a ajuns din nou în ultimul act în 2016, la Copa América Centenario.

Adversara era Chile.

Finala a ajuns la loviturile de departajare, iar Messi a ratat penalty-ul său. Argentina a pierdut din nou.

După meci, Messi a anunțat că renunță la echipa națională.

Era una dintre cele mai neașteptate declarații din fotbalul mondial. Avea doar 29 de ani, dar părea epuizat de presiune și de seria interminabilă de finale pierdute.

Despărțirea nu a durat însă mult. După 66 de zile, Messi s-a întors. La primul meci după revenire, împotriva Uruguayului, a marcat golul victoriei Argentinei.

Privit de astăzi, acel moment a schimbat totul. Dacă Messi nu s-ar fi întors, cele mai importante pagini ale carierei sale la națională nu ar mai fi existat.

Ani întregi, una dintre criticile care îl urmăreau pe Messi era că nu câștigase un trofeu important cu naționala mare.

Totul s-a schimbat pe 10 iulie 2021.

Argentina a întâlnit Brazilia chiar pe Maracanã, în finala Copa América. Ángel Di María a înscris singurul gol al meciului.

Când arbitrul a fluierat finalul, Messi s-a prăbușit în genunchi, iar colegii au alergat spre el.

După aproape 15 ani de încercări, câștigase primul său mare trofeu cu naționala de seniori. Pentru Argentina, victoria punea capăt unei secete de 28 de ani fără un titlu important.

A fost momentul în care povestea lui Messi cu Argentina s-a schimbat definitiv.

Nu mai era doar geniul care câștiga totul la Barcelona, dar nu reușea același lucru pentru țara sa.

Era, în sfârșit, campion.

Un an mai târziu a venit turneul care avea să definească întreaga sa carieră.

Și a început catastrofal.

Argentina a pierdut cu 2-1 în fața Arabiei Saudite în primul meci de la Campionatul Mondial din Qatar. Una dintre marile favorite părea în pericol să plece acasă încă din faza grupelor.

În următorul meci, cu Mexic, Argentina avea nevoie disperată de victorie.

În minutul 64, Messi a primit mingea în afara careului și a trimis-o în colțul porții. Golul a deblocat partida și, practic, a readus Argentina la viață.

De acolo a început marșul spre finală.

Messi a înscris împotriva Australiei, Olandei și Croației. În sfertul dramatic cu Olanda a venit și unul dintre momentele devenite virale ale turneului: conflictul cu Wout Weghorst și celebra replică „Qué mirás, bobo?”, rostită în timpul interviului de după partidă.

Dar adevăratul moment al carierei sale urma să vină.

Argentina – Franța a devenit una dintre cele mai spectaculoase finale din istoria Campionatului Mondial.

Messi a înscris de două ori. Kylian Mbappé a marcat de trei ori. După 120 de minute, scorul era 3-3.

S-a ajuns la penalty-uri.

Messi și-a transformat lovitura, iar Gonzalo Montiel a executat penalty-ul decisiv.

Argentina era campioană mondială.

Messi încheia turneul cu șapte goluri, trei pase decisive și Balonul de Aur acordat celui mai bun jucător al competiției.

Apoi a venit imaginea pe care argentinienii o așteptaseră aproape două decenii: Lionel Messi ridicând Cupa Mondială.

Din acel moment, poate cea mai apăsătoare comparație din fotbalul argentinian și-a pierdut mare parte din forță. Messi avea și el Cupa Mondială.

Messi nu s-a oprit după Qatar. Argentina a câștigat din nou Copa América, în 2024, iar el a continuat până la Campionatul Mondial din 2026.

La 39 de ani, nu mai era jucătorul exploziv din tinerețe, însă influența sa asupra echipei rămăsese uriașă. FIFA notează că turneul din 2026 a oferit alte momente puternice ale finalului său de carieră, inclusiv prestațiile decisive din fazele eliminatorii.

După mai bine de două decenii, Messi a decis că venise momentul să se oprească.

Despărțirea s-a produs pe Estadio Monumental din Buenos Aires, în fața unui stadion plin.

Argentina a învins Benin cu 3-0. Messi a oferit două pase decisive și a înscris ultimul gol al partidei, transformându-și chiar ultimul meci într-un spectacol.

La final, a luat microfonul și le-a vorbit suporterilor. A descris retragerea drept cea mai tristă zi a carierei sale și a amintit că, inclusiv în perioadele cele mai grele, a continuat să lupte pentru tricoul Argentinei.

În Rosario, orașul său natal, fusese deja instalat un tricou uriaș de 30 de metri, cu numărul 10 și un singur cuvânt: „Gracias”.

Cercul se închidea astfel la 21 de ani după debutul de coșmar de la Budapesta.

Atunci, un puști de 18 ani părăsea terenul după un cartonaș roșu, fără să știe probabil dacă va mai primi repede o șansă.

În 2026, Lionel Messi a plecat de la națională ca un campion mondial, dublu câștigător al Copa América și unul dintre cei mai importanți fotbaliști care au purtat vreodată tricoul Argentinei.