Misterul unui mormânt vechi de 1.200 de ani, descoperit în Letonia

Un mormânt vechi de aproximativ 1.200 de ani, descoperit în Letonia, ascunde urmele unei tragedii petrecute în secolul al IX-lea. Arheologii au identificat rămășițele a șase persoane, printre care un tată și fiul său, iar analiza oaselor arată că cel puțin trei dintre bărbați au murit în urma unor lovituri violente, provocate probabil de săbii sau topoare. Cercetătorii suspectează că victimele ar fi fost ucise în timpul unui raid viking, deși nu exclud posibilitatea unui conflict între comunitățile locale.

Descoperirea a fost analizată într-un studiu publicat în septembrie 2026 în revista științifică Journal of Archaeological Science: Reports, iar rezultatele au fost prezentate de Live Science pe 12 octombrie.

Mormântul conține rămășițele a patru bărbați, ale unui băiat și ale unei fete. Analizele genetice au stabilit că băiatul era fiul unuia dintre bărbați, iar un alt adult era rudă de gradul al treilea cu aceștia, posibil un văr primar sau un unchi mai îndepărtat.

Cele mai tulburătoare informații au venit însă din examinarea scheletelor.

Unul dintre bărbați prezenta tăieturi pe antebraț și pe mână, leziuni interpretate drept urme ale încercării de a se apăra. Un altul suferise o lovitură atât de puternică încât maxilarul îi fusese zdrobit.

Al treilea bărbat fusese aproape decapitat.

Potrivit cercetătorilor, rănile au fost provocate de arme cu tăiș, posibil săbii sau topoare, iar gravitatea lor sugerează o confruntare extrem de violentă.

În cazul celui de-al patrulea bărbat și al celor doi copii, cauza morții nu a putut fi stabilită. Specialiștii nu exclud posibilitatea ca aceștia să fi suferit răni ale țesuturilor moi, care nu au lăsat urme pe oase.

Mormântul face parte din necropola Čunkāni-Dreņģeri, aflată în apropierea Golfului Riga, pe țărmul Mării Baltice.

Situl arheologic a fost descoperit în 1924 și cuprinde sute de morminte datate între secolele VII și XI, perioadă corespunzătoare Epocii Fierului în regiune.

Spre deosebire de majoritatea înmormântărilor din această necropolă, unde se găsesc rămășițele unei singure persoane, mormântul analizat adăpostea șase indivizi.

Datarea cu radiocarbon indică faptul că aceștia au fost îngropați în a doua jumătate a secolului al IX-lea, în perioada timpurie a Epocii Vikingilor.

Elīna Pētersone-Gordina, arheolog la Universitatea din Letonia și coautoare a studiului, a explicat că momentul istoric și rănile identificate fac plauzibilă ipoteza unui atac viking.

Totuși, cercetătoarea subliniază că nu există dovezi suficiente pentru identificarea cu certitudine a atacatorilor.

Oamenii ar fi putut muri și într-o confruntare cu o comunitate vecină.

Prezența vikingilor în regiunea baltică este însă documentată arheologic. Pe insula Saaremaa, din Estonia, au fost descoperite în 2008 și 2010 două morminte în formă de ambarcațiune, datate în jurul anului 750, care conțineau rămășițele unor bărbați morți în confruntări violente.

Aceste descoperiri confirmă că războinicii scandinavi sau predecesorii lor erau prezenți în estul Mării Baltice cu mult înainte de evenimentul petrecut în Letonia.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale descoperirii este modul în care au fost așezate trupurile.

Deși cel puțin trei persoane au murit violent, înmormântarea nu pare să fi fost făcută în grabă.

Fiecare corp fusese poziționat cu grijă și însoțit de obiecte funerare tradiționale, conform obiceiurilor comunității.

Fata a fost așezată cu capul orientat spre nord-vest, în timp ce bărbații și băiatul au fost depuși unul lângă altul, cu capetele spre sud-est.

Această diferență de orientare corespunde practicilor funerare întâlnite în alte morminte din aceeași perioadă.

Cercetătorii insistă că nu este vorba despre o groapă comună în care victimele au fost aruncate la întâmplare, ci despre o înmormântare colectivă organizată.

Grija acordată celor decedați sugerează că aceștia aveau o anumită importanță în comunitatea lor.

Faptul că au fost îngropați împreună indică, de asemenea, posibilitatea să fi murit în același eveniment.

Analizele genetice au arătat că persoanele din mormânt aveau origine baltică locală.

Potrivit cercetătorilor, victimele aparțineau comunității semigalienilor, o populație care locuia în regiunile fertile ale actualei Letonii și care se ocupa în principal cu agricultura.

În secolul al IX-lea, teritoriul Letoniei nu făcea parte din lumea scandinavă a vikingilor, ci era locuit de diferite populații baltice, printre care semigalienii și curonienii.

Deși mai multe dintre persoanele îngropate erau înrudite, doi dintre bărbați nu aveau legături genetice apropiate cu familia identificată.

Specialiștii consideră că aceștia ar fi putut aparține aceleiași gospodării extinse sau comunități.

În cazul fetei, cercetătorii nu au reușit să extragă ADN antic, astfel încât nu au putut stabili dacă era înrudită cu celelalte persoane.

Rimantas Jankauskas, antropolog și arheolog la Universitatea din Vilnius, care nu a participat la cercetare, consideră că studiul aduce informații importante despre societățile baltice din perioada vikingă.

Pe lângă dovezile privind violențele din regiune, modul elaborat în care au fost înmormântate victimele ar putea indica existența unor diferențe de statut social și apariția unei structuri aristocratice în rândul semigalienilor.

Această interpretare sugerează că societățile locale aveau deja forme complexe de organizare, iar anumite persoane beneficiau de tratamente funerare speciale.

Identitatea celor care au provocat moartea celor șase oameni rămâne însă necunoscută.

Arheologii nu au identificat dovezi care să permită atribuirea atacului unei anumite armate sau comunități. Ceea ce pot spune cu certitudine este că trei dintre bărbați au suferit răni grave provocate de arme cu tăiș și că toți cei șase au fost înmormântați împreună, respectând tradițiile locale.

Studiul, intitulat A multiple burial from the Viking Age in Semigallia, Latvia, a fost publicat în volumul 73 al revistei Journal of Archaeological Science: Reports, în 2026.