Iubirea secretă a lui Eminescu: Cum arăta muza poetului? George Călinescu: o femeie „urâtă”, „corpolentă și tare boită”, departe de imaginea Veronicăi Micle

5 minute
Publicat:
Actualizat:
Autor: Larisa Ciută

Poezia lui Mihai Eminescu "Pe lângă plopii fără soț" a fost mereu învăluită într-o aură de mister și fascinație. Publicată inițial de Iosif Vulcan în revista „Familia” în 1883, aceasta a fost inspirată de Cleopatra Lecca Poenaru, o figură misterioasă și controversată în literatura română. De-a lungul timpului, interpreți precum Guilem Șorban au contribuit la imortalizarea acestei poezii, însă personajul Cleopatrei a rămas o enigmă.

Imagine articol

Cleopatra Lecca Poenaru, despre care mult timp s-a crezut că ar fi fiica pictorului Constantin Lecca, este descrisă de unii critici precum George Călinescu și Șerban Cioculescu în termeni neobișnuiți, ca fiind „urâtă” sau „corpolentă și tare boită”. Această percepție contrastantă ridică întrebări despre adevărata natură a relației dintre ea și Eminescu, precum și despre impactul său asupra operei poetului.

Eminescu, cunoscut pentru frumusețea și profunzimea versurilor sale, pare să fi avut o legătură specială cu Cleopatra, în ciuda diferenței de vârstă notabile. Născută în 1837, Cleopatra era cu treisprezece ani mai mare decât Eminescu, având 43 de ani la momentul întâlnirii lor, când poetul avea 30. Această diferență de vârstă adaugă un strat de complexitate în înțelegerea dinamicii dintre cei doi. Sunt voci care spun că diferența era de 10 sau 12 ani. Datele istorice nu sunt foarte clare.


Misterul iubirii secrete: Eminescu, Cleopatra Lecca și romanța „Plopii Fără Soț”

Înainte de a deveni muza lui Eminescu, Cleopatra a trăit o viață plină de evenimente. Născută la Craiova, a fost căsătorită cu căpitanul Grigore Poenaru și a avut doi copii. După divorț, Cleopatra a păstrat numele soțului și a locuit în București pe strada Cometei, acum Căderea Bastiliei din Capitală, unde se crede că Eminescu ar fi văzut „plopii fără soț”.

Dezbaterea asupra aspectului fizic al Cleopatrei este alimentată de descrierile contradictorii ale contemporanilor săi. În timp ce unii o descriu ca fiind corpolentă și neatractivă, portretele executate de tatăl său, Constantin Lecca, prezintă o imagine diferită. În aceste portrete, Cleopatra apare ca o femeie cu trăsături distincte și expresii melancolice, sugerând o frumusețe subtilă și o prezență impresionantă.


Relația dintre Eminescu și Cleopatra rămâne un subiect de discuție în cercurile literare. Se crede că cei doi s-au întâlnit la o serată literară organizată de Titu Maiorescu, unde Cleopatra menținea o distanță emoțională față de poet, în ciuda afecțiunii evidente a acestuia. Acest dinamism neobișnuit între muză și poet adaugă un strat de mister și romantism asupra operei lui Eminescu.

Poemele scrise de Eminescu în această perioadă reflectă o gamă largă de emoții, de la adorație la frustrare, sugerând o luptă interioară și o pasiune profundă. După moartea Cleopatrei, poeziile scrise pentru ea s-au pierdut, lăsând un gol în înțelegerea completă a influenței sale asupra lui Eminescu.


Mihai Eminescu, unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii române, este adesea descris cu o înfățișare impresionantă și o prezență magnetică. Un portret realizat de Alexandru Elliescu în 1879, despre care se crede că îl reprezintă pe Eminescu, prezintă un bărbat cu trăsături regulate și un aer melancolic, capturând esența poetului.


Poezia "Pe lângă plopii fără soț" reprezintă mai mult decât un simplu set de versuri; ea este o fereastră către sufletul și inima lui Eminescu, reflectând o iubire neîmpărtășită și o adorație profundă pentru Cleopatra. Această poezie, scrisă probabil între anii 1882 și 1883, după ce relația lor a ajuns la sfârșit, este un testament al iubirii neîmplinite și al influenței muzei asupra poetului, scrie Historia.ro.

Pe lângă plopii fără soţ...

Pe lângă plopii fără soţ

Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi -

Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;

O lume toată-nţelegea -

Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat

O şoaptă de răspuns!

O zi din viaţă să-mi fi dat,

O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,

Să ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurii mici

O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin

O rază dinadins,

În calea timpilor ce vin

O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci

Şi rânduri de vieţi,

Cu ale tale braţe reci

Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat

Cum nu mai au perechi

Acele zâne ce străbat

Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni

Şi plini de suferinţi,

Ce mi-i lăsară din bătrâni

Părinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău

Că trec cu mult mai rar,

Că cu tristeţe capul tău

Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor

La umblet şi la port,

Şi te privesc nepăsător

C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi

De acel farmec sfânt

Şi noaptea candelă s-aprinzi

Iubirii pe pământ.

Urmărește-ne pe Google News

Google News Google News
Ne găsești și aici: Google Play App Store Facebook

Mai multe pentru tine

🪙 Curs valutar BNR
  • EUR 4.98
  • USD 4.73
  • CHF 5.35
  • GBP 5.97
  • BGN 2.54
  • RUB 0.05
  • MDL 0.26
🌡️ Vremea în România
  • Bucuresti 1°C icon
  • Cluj-Napoca -1°C icon
  • Constanta 2°C icon
  • Iasi -1°C icon
  • Brasov -3°C icon
  • Timisoara 5°C icon
  • Craiova 1°C icon