Cele mai ciudate superstiții legate de luna plină din lume

Luna plină a fost de multă vreme învinuită pentru întâmplări bizare și transformări misterioase. De la filosofi antici până la ofițeri de poliție moderni, oamenii au privit cerul luminat de lună și s-au întrebat dacă nu cumva influențează lumea în moduri ciudate.

Inclusiv Shakespeare scria: „Este chiar greșeala lunii... și face oamenii să înnebunească”, reflectând o credință veche conform căreia luna poate tulbura mințile.

În Europa, folclorul legat de lună are rădăcini adânci – asociind fazele lunare cu nebunia, monștrii, recoltele și alte lucruri neașteptate.

Luna plină este una dintre cele opt faze ale lunii și apare atunci când Pământul se află exact între Soare și Lună. În această poziție, fața lunii vizibilă de pe Pământ este complet iluminată de razele soarelui, oferindu-ne acel disc rotund și strălucitor pe cerul nopții.

Luna nu emite lumină proprie – ceea ce vedem este, de fapt, lumina soarelui reflectată de suprafața sa. O lună plină are loc aproximativ o dată pe lună (mai precis, la fiecare 29,5 zile), în timpul așa-numitului ciclu sinodic lunar.

Această fază a lunii este ușor de recunoscut și a fost observată cu atenție de oameni din cele mai vechi timpuri. Tocmai de aceea, în jurul lunii pline s-au născut numeroase mituri, credințe populare și superstiții în diverse culturi ale lumii.

Există cu adevărat o formă de „nebunie lunară”? Mii de ani, mulți europeni au crezut asta. Chiar și cuvântul „lunatic” provine de la zeița romană a lunii, Luna. Filosofi precum Aristotel și Pliniu cel Bătrân susțineau că luna influențează fluidele corpului, în special creierul – considerat cel mai „umed” organ – așa cum atrage mareele. Așa a apărut ideea că luna plină poate provoca comportamente ciudate sau chiar nebunie, cunoscută și sub numele de „efectul Transilvania” în Europa de Est.

În secolul al V-lea î.Hr., Hipocrate scria că cei care sunt cuprinși de frică sau nebunie în timpul nopții sunt „vizitați de zeița lunii”. Această legătură între luna plină și tulburările mentale a persistat până în epoca modernă. În Anglia secolului al XVIII-lea, un criminal putea cere o sentință mai ușoară dacă dovedea că a comis fapta sub o lună plină! La spitalul Bedlam din Londra, pacienții psihiatrici erau legați sau biciuiți în timpul anumitor faze lunare pentru a preveni izbucnirea unei crize.

Chiar și în zilele noastre, expresia „sigur e lună plină” e folosită când lucrurile scapă de sub control. În 2007, mai multe secții de poliție din Marea Britanie au suplimentat numărul de agenți în nopțile cu lună plină, convinși că vor fi mai multe infracțiuni.

Studii moderne infirmă o legătură reală între luna plină și creșterea criminalității sau a problemelor psihiatrice, dar superstiția persistă.

Nicio poveste despre luna plină nu e completă fără vârcolaci care urlă în lumina ei. Legendele despre oameni care se transformă în lupi sub influența lunii pline sunt răspândite în toată Europa.

De la Franța la Balcani, folclorul avertiza că o persoană blestemată sau mușcată de un lup putea deveni bestie în nopțile cu lună plină. În Evul Mediu, se credea că luna plină poate transforma oamenii în fiare – fie vârcolaci, fie vampiri ieșiți din morminte. Deși legendele vechi nu menționau mereu luna plină ca factor declanșator, această idee a devenit un standard în folclorul european.

Vrăjitoarele au și ele o legătură faimoasă cu luna. Tradițiile europene spuneau că sabaturile vrăjitoarelor aveau loc în nopțile cu lună plină, când se credea că lumina lunii amplifică puterile magice. În artă și literatură gotică, cercuri de vrăjitoare dansând sub clar de lună erau imagini obișnuite. Astfel, luna plină a devenit simbolul tuturor lucrurilor supranaturale – de la vârcolaci la vrăjitoare pe mături – influențând până și filmele moderne și decorațiunile de Halloween.

Nu toate credințele legate de luna plină erau legate de monștri sau nebunie. În Europa rurală, fermierii urmăreau cu atenție fazele lunii pentru a-și planifica activitățile. Luna Recoltei (cea mai apropiată de echinocțiul de toamnă) era iubită pentru că permitea recoltarea până târziu în noapte. În lipsa iluminatului electric, o lună mare și luminoasă era un real ajutor și adesea considerată un semn al unui an bogat.

Romanii, prin Pliniu cel Bătrân, afirmau că luna „umple Pământul cu umezeală” și că semințele ar trebui plantate în faza de creștere a lunii, iar lemnul tăiat în faza de descreștere. Aceste practici s-au păstrat până în secolul XX și încă se regăsesc în calendarele agricole și ghidurile de grădinărit.

Pe lângă mituri și agricultură, Europa a produs și câteva superstiții... cel puțin neobișnuite:

• Nu dormi sub lumina lunii – Se credea că lumina directă a lunii pline poate provoca boli sau nebunie. În Italia, unii oameni încă trag draperiile în nopțile luminate.
• Piatra lunii – Conform unei credințe stranii, dacă ții o piatră a lunii în gură sub lumina lunii pline, poți avea viziuni despre viitor.
• Luni cu lună plină – era considerată ziua norocoasă a lunii. Dacă luna plină cădea într-o zi de luni, norocul era dublu. În schimb, dacă era duminică, era considerat un semn rău, un conflict între Soare și Lună.

De la tăiatul părului la programarea operațiilor medicale, părea că pentru orice activitate exista o regulă lunară.

Deși știința modernă respinge ideea că luna plină provoacă nebunie, aceste superstiții continuă să trăiască în imaginația colectivă. Poate că adevărata magie a lunii nu constă în puterea ei de a schimba lumea, ci în capacitatea de a aprinde imaginația noastră.

De fiecare dată când o lună plină luminează cerul, spunem povești – o tradiție veche de când lumea, care pare că nu se va stinge prea curând.