Asasinatul lui Charlie Kirk și prostia lui Dan Tănasă

De ce premisele asasinatului lui Charlie Kirk seamănă izbitor de tare cu declarațiile derbedeului ăla de Dan Tănasă de la AUR, conform cărora livratorii străini trebuie să dispară, și în România ar trebui să muncească numai daci? Păi... lucrurile sunt simple. Atât Kirk cât și Tănasă și-au dedicat viața promovând ura față de minoritățile rasiale și sexuale, dar ambii sunt victime ale tipurilor de politică pe care le promovează.

Cu toate acestea, există câteva diferențe majore generate în special de de faptul că Charlie Kirk a murit pentru un crez, unul cât se poate de benefic pentru societate și mai exact „Al II-lea amendament la Constituția Statelor Unite ale Americii”, cel referitor la dreptul de a deține și purta arme, așa cum chiar el declara în urmă cu 2 ani: „Decesele anuale cauzate de arme sunt un preț normal și rațional pe care societatea trebuie să îl plătească în schimbul libertăților sale. O societate în care să ai o populație înarmată și să nu existe niciun deces cauzat de arme nu este posibilă! Este o prostie, o aberație, dar cred că merită! Cred că merită să plătim prețul unor decese cauzate de arme în fiecare an, pentru a avea al 2-lea amendament care să ne protejeze celelalte drepturi date de Dumnezeu!”.

Tănasă, în schimb, este doar un semidoct născut pentru a salva dreptul la incultură și analfabetism într-o Europă ce se vrea dezvoltată, nu o anexă a Federației Ruse. El nu trăiește pentru un crez, iar în final va muri ca prostul.

Și cum toate aceste insulte necesită și o explicație, Marea Britanie reușește zilele astea să explice foarte clar prin protestele de la Londra acest fenomen. Britanicii ies în stradă și urlă cât îi țin bojocii că vin migranții și le iau joburile, așa că să plece din “țara lor”, toate astea după ce timp de 30 de ani, în perioada în care încă erau în UE, o duceau și ei bine și nu prea voiau să muncească, așa că au decis să dea cale liberă altor popoare pentru a face munca de jos.

Până aici am putea spune că este chiar logic dacă omitem faptul că nu cu prea mulți ani în urmă, până prin 1945, Franța și Marea Britanie dețineau cele mai mari și mai totalitariste imperii ce subjugau ceea ce astăzi au ajuns din fericire doar foste colonii. Și totuși, logica britanică se termină destul de repede pentru că în zilele noastre muncitorii de acum 30 de ani au ajuns la a doua generație și sunt deja funcționari, medici, programatori, ba chiar antreprenori o bună parte.

Bă, și fix ăștia care au măcelărit populațiile indigene acuză acum migrația? Ceea ce nu este neapărat rău pentru societate. Dacă gândim la rece, în istoria modernă, axis mundi a fost în 3 locuri: inițial la Amsterdam, apoi la Londra și astăzi New York. De ce? Pentru că au fost cele mai cosmopolite orașe ale planetei. Acolo suveranismul nu a avut niciodată loc. Totdeauna au amestecat culturi și culturile diversificate au generat idei. Până și cele mai frumoase femei vin din imperii, nu din țările izolate, pentru că se amestecă bagajul genetic și rezultă bunăciunile alea cu tata grec și mama filipineză pe care le vedem în reviste.

Și de fapt problema reală a suveraniștilor nici măcar nu este cu migranții care fac astăzi munca de jos, ci cu faptul că până de curând mulți dintre ei au trăit migrația pe pielea lor și știu că într-o zi, aceștia le vor lua locurile pe joburile bine plătite din birouri, pentru că mulți sunt mai capabili decât ei. Putem să vedem metoda europeană unde UE fuge de ideea migranților educați și aduce doar forță de muncă ieftină, ceea ce se vede foarte evident în Germania, unde există turci aflați la a 3-a generație, dar care nu vorbesc limba, sau în Franța unde există marocani care trăiesc de 50 de ani în ghetouri fără să se poată integra și exemplele pot continua.

Suveranismul poate fi un concept funcțional pe exemplul Singapore sub Lee Kuan Yew, sau Italia lui Berlusconi sau Meloni, dar cu un lider luminat și o economie liberă, nu cu oligofreni a căror problemă sunt muncitorii străini care vin să le facă lor treaba să poată sta pe ajutoare sociale cât mai mulți puturoși precum Georgescu sau alții care au stat 30 de ani în Occident pe banii rușilor că nu erau în stare de nimic altceva.

Și mai există suveranismul moderat, cu politici de stânga, dar cu economie 100% de dreapta, precum în Elveția unde există 15% din populație de religie musulmană, toți sunt perfect integrați, vorbesc limba, au adoptat cultura autohtonă dar și-au păstrat și valorile și cultura din țările lor, dar nu au dreptul să își facă nicio moschee. Astfel integrarea se face mult mai ușor fără bariera confesională și ultimii 80 de ani au demonstrat-o foarte evident.

În cealaltă tabără, progresiștii reușesc să radicalizeze electoratul cu concepte ce nu mai țin de o politică de stânga, ci de una de extremă, cerând număr egal de albi și negri în anumite structuri, de femei și bărbați în Parlament sau în boardul vreunei mari corporații și așa mai departe.

Atunci, unde mai este meritocrația?

Cine a obținut cele mai multe drepturi pentru persoanele de culoare? Un alb! Cine a dat drept de vot femeilor și a militat pentru drepturile lor? Și exemplele pot continua. Ba mai mult de atât, nu identificăm nicio femeie progresistă la vârful politicii mondiale, ci doar suveraniste. Foarte corupte, este evident, până și Meloni a ajuns la conducerea Italiei cu sprijin evident din partea Mafiei, dar au ajuns, prin forțe proprii, nu prin concepte progresiste care încearcă să egalizeze societatea pe model comunist.

Și totuși… progresiștii nu sunt de-ai noștri. Au mai citit niște cărți, au mai construit ceva, nu au cum să câștige alegerile pentru că nu formează o majoritate. Suveraniștii sunt ca noi, ca majoritatea, joacă poker, beau până dimineața, înjură pe stradă, dau șpagă, fentează legile, sunt băgabonți.

Acum, problema majoră care apare este că ce se întâmplă cu Kirk este doar o mică parte din întregul haos. Trump își radicalizează acum susținătorii urcându-se pe cadavrele extremismului, dar ceea ce nimeni nu spune este că s-a ajuns aici din cauza extremismului de stânga de fapt, cel pe care îl vedem prezent în UK și Franța, cu toate că mulți încearcă să îi catalogheze pe unii ca Eric Zemmour drept extrema dreaptă într-o încercare disperată de a spăla imaginea stângii care trebuie să pară unica salvare.

Dacă ne uităm în politica ultimilor 10 ani, toți liderii de dreapta au fost “extremiști”, în timp ce liderii și politicienii de stânga sunt "progresiști și ecologiști", realitatea fiind de fapt una mult mai dură.

În ultimele două decenii politica de stânga nu a mai existat. Totul este de o grețoasă extremă stângă comparabilă cu comunismul și alte regimuri autoritare, dar cu lideri și idei noi. Și aici putem să ne uităm la: Putin, Lula da Silva, Gustavo Petro, Ramaphosa, Sheinbaum sau în politica autohtonă Dragnea, Ciolacu și o bună parte din USR, SOS, PNL sau AUR. Toate astea coroborat cu încercările disperate de a demoniza politicieni cu adevărat de dreapta și de a spune că sunt radicali: Javier Milei, Jair Bolsonaro, Netanyahu sau Giorgia Meloni.

Am auzit foarte des povestea aia că nimeni nu a plecat din România pentru că îi era bine pe aici. Păi în cazul ăsta, are cineva impresia că migranți din Africa traversează o mare întreagă într-o barcă cu vâsle pentru că le este bine acolo, sau pentru că perspectiva morții pe mare este mai bună decât a rămâne în țările lor? Și doar cine nu a navigat niciodată nu știe ce înseamnă o furtună chiar și cu o barcă decentă, nu mai vorbesc de acele sicrie cu vâsle.

Și mai este aia cu infracționalitatea… Este vreo diferență între “Toți românii fură în Europa” sau “Proxeneții din Vest sunt toți români, albanezi și marocani” și “Toți musulmanii sunt teroriști și pun bombe” sau “Niciun asiatic nu vrea să muncească pentru că am văzut eu cum fac indienii”? Ei bine... nu prea există nicio diferență, doar că extrema dreaptă a condus la această generalizare după ce extrema stângă, cumpărând presa și investind multe miliarde în promovarea unor idei radicale, a indus ideea că stânga nu are extremiști și că ei au murit odată cu comunismul. Ba… nu prea.

Socialismul în esența lui nu este ăla al lui Titel Petrescu, ci ăla plecat de la Marx. Este prin definiție o doctrină radicală la fel ca ecologia, care în mod normal s-ar numi bun simț, dar exagerată de stânga radicală a devenit o doctrină în sine, adică o extremă conform căreia planeta se poate salva prin taxe de pe urma cărora să o ducă mai bine aparatul de stat, la fel ca promovarea ideii că pentru a repara greșeli istorice, astăzi minoritățile trebuie să aibă mai multe drepturi decât majoritarii, nu să fie egali într-o societate normală, bazată pe meritocrație.

În contextul ăsta, se aștepta cineva ca dreapta să nu se radicalizeze la un moment dat după ce în ultimii 300 de ani antreprenorii și politicile de dreapta au construit lumea modernă în care trăim și au salvat omenirea din nenumărate recesiuni, primind ca răsplată o demonizare continuă și evidentă? În democrațiile moderne, socialiștii aruncă cu pomeni, ajutoare sociale și țin puturoșii acasă aruncând țările în haos și condamnându-le la sărăcie, ca mai apoi să se retragă lăsând politicile de dreapta să salveze situația pentru a avea ei ce să fure în mandatele următoare pe care le vor obține pentru că de aia au făcut pomeni din banii adunați prin munca de ceilalți.

Și totuși… unde este cu adevărat extremismul?

(Autor: Adrian Popa, consultant financiar)