Adrian Năstase explică „miracolul” Călin Georgescu: „Principalul agent electoral al lui Călin Georgescu va fi chiar Guvernul ” VIDEO

Adrian Năstase a avut o intervenție la Antena 3, unde a vorbit despre situația alegerilor din România, dar și despre Călin Georgescu.

„Cred că ar trebuie să fim cu toții foarte preocupați de ceea ce se întâmplă, pentru că am intrat intr-o perioada haos politic, cu implicații sociale economice evidente. Ceea ce încercam să sugerez este că vorbim de o întoarcere în timp, ceea ce analiștii americani numesc noul obscurantism. Nu este un fenomen doar în România, se întâmplă și în alte țări din Europa și în Statele Unite, într-o anumită măsură.

Aceste formule exagerate mistice, mesiatice, toate creează cumva așteptări și speranțe pentu niște oameni care au frustrări îndreptățite și care sunt generate de o puternică polarizare socială și economică. De aici și nevoia de a găsi soluții și în această zonă.

„Este un soi de păcăleală?”, a fost întrebat Adrian Năstase de prezentatoarea Antena 3.

Este o combinație în care se adună soluții miraculoase, superstiții, temeri de tot felul și fac si profeții. Vor câștiga întotdeauna o anumita audiență, din păcate. Și asta, repet, se întâmplă în condițiile în care vedem cum mediul religios s-a dezvoltat foarte mult și el este, de asemenea, urmarea unui stări de sărăcie pe care o parte din populație o acuza tot mai mult. Dacă nu suntem conștienți de lucrurile acestea, nu vom găsi soluții.

În rest, sigur, jocurile astea de glezne, formulele astea cu venit în țară, plecat, să mergi să depui la nu știu ce ghișeu nu știu unde (...) Pentru cei care cunosc lucrurile astea știu că sunt doar niște chestiuni de imagine, pentru că, în realitate, nu te primește nimeni cu o cerere, să depui o hârtie împotriva Guvernului sau a Curții Constituționale. Cred că ar trebui cuiva mai multă informare a populației, deși va fi foarte complicat.

După părerea mea, principalul agent electoral al lui Călin Georgescu va fi chiar Guvernul, pentru ca Guvernul va trebui să ia niște măsuri dure, foarte dificile, iar ele vor crea în cea mai mare măsură un sprijin către un personaj care nici măcar nu are nevoie să aibă o figură sau să fie prezent.

El este până la urmă soluția alternativă în sondaje. A fost, dacă vă aduceți aminte, în glumă, un tip Popescu, da, cu care dacă vreți să votați. El nu exista. Dar foarte mulți în reacția lor împotriva partidelor sau împotriva unor candidați spuneau că îl vor vota pe Popescu.

Călin Georgescu este acum acel Popescu, care, sigur, are și o prezență consistentă pe rețele de socializare, care, până la urmă, vine cu formule pe care e foarte greu să le accepți.

Să spui că nu s-a întâmplat nimic în ultimii 30 de ani în România este exagerat, este suficient să știi câte mașini există în momentul de față pe șosele, să te uiți la construcțiile de autostrăzi s.a.m.d, numărul de case, o mulțime de lucruri care s-au întâmplat. Dar, repet, de lucrurile astea au beneficiat doar unii dintre romani, iar ceilalți încearcă cumva să-și găsească soluții în formule miraculoase.

Pe de-o parte, părerea mea este că Guvernul va trebui să dea dovadă de foarte multă creativitate, inteligență, pentru a merge pe o line o foarte delicată între cât este posibil să duci pe zona austerității și zona de acceptabilitate socială. Aici va fi extraordinar foarte greu pentru Guvern, pentru că vor fi presiunile de la Uniunea europeană din punct de vedere al macroeconomiei, de la FMI s.a.m.d. Va fi complicat pe plan intern.

Pe plan extern, va fi nevoie de un dialog ceva mai ferm cu Bruxelles-ul și, de asemenea, de un alt tip de reacție cu unele dintre problemele internaționale. Este vorba inclusiv de relațiile cu vecinii, este vorba despre cum ne raportăm la un conflict despre care nu vorbim, vorbim doar despre sprijinul cu Ucraina, dar despre conflict ca atare, cauzele lui, despre posibilitățile de soluționare, noi spunem că nu e problema noastră. Cred că aici este o greșeală, din punctul meu de vedere, faptul că nu participăm.

Iată, am văzut foarte bine că deja s-a amânat promisiunea de pace din Ucraina de la 24 de ore la șase luni. S-ar putea să fie și mai complicat de atât.

În primul rând, ca un comentariu mai general. În ultimii doi trei ani s-a spus foarte des că ordinea mondială este atacată dinspre Răsărit, de către Rusia, de către China. Problema din ultima vreme, mai ales după alegerea președintelui Trump, este că ordinea actuală mondială, postbelică, dar și de după războiul recent, este atacată acum și dinspre Vest. Ori, lucrurile astea, trebuie să ne dea de gândit.

Pentru că, până la urmă, se revine pe la concepte pe care mulți le lăsaseră în urmă, revizionism, imperialism, expansionism teritorial.

În emisiune a vorbit interlocutorul dvs. despre acordul de la Helsinki, cel care în 1975, acum 50 de ani, a introdus două principii pe lângă relațiile internaționale, și anume inviolabilitatea frontierelor și integritatea teritorială. Ori, aceste principii sunt practic desființate prin acest mod de abordare. de asta, până la urmă, observi un lucru, care sigur care trebuie să te șocheze, felul în care marile puteri tratează teritoriile altor state. Sigur, pe anumite motive, pe anumite rațiuni, argumente, nu are importanță. Dar aici este o chestiune care mi se pare foarte importantă, care mi se pare foarte ciudată, pentru că nu este vorba doar de Trump, este vorba despre faptul că el nu a evitat să spună că nu va fi folosită forța în ceea ce privește Groenlanda sau capitalul Panama.

Vă reamintesc faptul că în 20 decembrie 1989, Statele Unite au invadat Panama și a fost o operațiune militară, oarecum concomitentă cu Revoluția de la București, iar atunci a fost un fel de înțelegere între marile puteri. Uniunea Sovietică să nu se ocupe de invazia în Panama, iar americanii să nu se ocupe de ceea ce se întâmplă în Europa de răsărit (de est).

Vă mai aduceți aminte de declarația lui James Baker (n.red. secretar al Trezoreriei Statelor Unite în timpul președintelui Ronald Reagan și al 61-lea secretar de stat al Statelor Unite) la conferința de presă când spunea că „n-am avea nimic împotrivă ca Rusia, Uniunea Sovietică, să intervină la București.”.

Deci, într-un fel, ceea ce ne preocupă este faptul că această ordine postbelică, bazată pe principii, iar aici vreau să spun următorul lucru, apropo de suveraniștii, care la noi abundă în toate zonele. Principiul suveranității este specific ordinii constituționale. În relațiile internaționale, principiul este denumit altfel, anume principiul egalității suverane, ceea ce în cartea ONU, de exemplu, și în alte documente vizează faptul că statele au suveranități egale, cu alte cuvinte, ele sunt egale în suveranitatea lor. Ceea ce înseamnă că Danemarca are o suveranitate, din punctul de vedere al dreptului internațional, egală cu a Statelor Unite.

Sigur că există o anumită doză de naivitate în toată această construcție a dreptului internațional. Dar, până la urmă, din nou ne situăm între dreptul forței și forța dreptului, cum spunea Titulescu într-un mod foarte inspirat.

Din păcate, ordinea mondială, care era bazată pe valori, principii și reguli, este contestată în numele unor interese naționale ale marilor puteri și se încearcă o refacerea unei noi ordine mondială, în care marile puteri vor tranzacționa situația unor țări mai mici.

Nu cred că discuția dintre cei doi președinți (n.red Trump și Putin) va viza doar situația din Ucraina, probabil va fi o discuție mai largă, pachet, și s-ar putea să avem anumite surprize. În contextul acesta, aș vrea să subliniez un lucru, România în anii 70 a avut un rol intermediar între Uniunea Sovietică și Statele Unite. Rolul acesta, cel puțin pentru zona Europei centrale și de răsărit, îl are Ungaria acum. Ori lucrul acesta ar trebui să ne dea de gândit din perspectiva unor discuții mai largi. Cred că este extrem de important să urmărim ce se întâmplă între relația dintre cele trei puteri, SUA, China și Rusia. Părerea mea este că pentru americani, adversarul principal îl reprezintă China și vor încerca să dezangajeze Rusia din relația cu China, pentru a izola oarecum China și pentru a continua o operațiune de izolare a Chinei.

Pe de altă parte, sunt chestiuni extrem de dedicate pe care încă nu le putem analiza, nu avem suficiente date, inclusiv în legătură cu Orientul Mijlociu, iar pentru noi, repet, principala preocupare trebuie să fie o anumită stabilitate, care nu mai există nici în Statele Unite suficient.

Statele Unite încearcă să contrabalanseze prin, și mai ales președintele Trump, anumite declarații externe sau printr-o anumită postură internațională, care este destul de dificilă.

Gradul de neîncredere în privința economiei din Statele Unite a scăzut la două treimi, procentajul de încrederea în autorități a scăzut la 20%. Situația este destul de complicată. Președintele Trump are nevoie de o imagine externă, pentru rațiuni interne, dar ceea ce face este un bullying internațional, iar Uniunea Europeană, care a pierdut foarte mult în urma războiului din Ucraina, este cea care plătește oalele sparte și probabil va încerca acum să vadă dacă va putea acum să plătească cei 5% pentru o firmă de pază care să-i asigure securitatea.