6 septembrie, ziua în care George Enescu a părăsit pentru totdeauna România
George Enescu a părăsit definitiv România pe 6 septembrie 1946. Aceasta decizie a fost luată în contextul instaurării regimului comunist, care a creat o atmosferă politică și socială dificilă pentru artist.
George Enescu, urât de comuniști
George Enescu a plecat cu viza de Statele Unite, acordată de premierul Petru Groza, și un pașaport diplomatic, obținând azil politic în America datorită intervenției prietenului său, violonistul Yehudi Menuhin. S-a îmbarcat pe un vapor din Constanța împreună cu soția sa, Maruca Cantacuzino, dar, după doar trei luni în America, cuplul s-a mutat definitiv la Paris, incapabil să se adapteze noilor condiții. Parisul a devenit locul lor de reședință până la sfârșitul vieții lui Enescu.
George Enescu și-a continuat cariera la Paris, dar problemele de sănătate l-au afectat grav. În 1950, compozitorul a suferit un accident cerebral în timpul unui concert la Londra, iar prietenul său Menuhin a închiriat un avion pentru a-l aduce de urgență la Paris, unde a fost internat într-o clinică.
Starea sa de sănătate s-a agravat în anii următori, iar Enescu a suferit un atac cerebral masiv în 1954, care l-a lăsat parțial paralizat.
Enescu a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 la Paris și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise. Piatra sa funerară, inscripționată cu numele său francezizat, "Georges Enesco", este astăzi greu de citit din cauza deteriorării.
Pe parcursul carierei sale, Enescu a fost recunoscut internațional, fiind membru al mai multor academii prestigioase și fiind distins cu numeroase titluri și onoruri. Printre elevii săi se numără violoniști celebri precum Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux și Christian Ferras. Enescu a lăsat în urmă o moștenire muzicală vastă, inclusiv compoziții și înregistrări care continuă să inspire muzicieni și iubitori de muzică din întreaga lume.
George Enescu, un artist imens pe plan național și internațional
George Enescu este unul dintre cei mai mari muzicieni și compozitori români, cunoscut pe plan internațional pentru contribuțiile sale semnificative la muzica clasică. A fost un compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog de excepție.
Enescu a compus o serie de lucrări care sunt esențiale pentru repertoriul muzical clasic. Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără:
- Rapsodiile Române: Cele două Rapsodii Române (Op. 11), compuse în 1901, sunt cele mai celebre lucrări ale lui Enescu. Prima Rapsodie Română este deosebit de populară datorită elementelor sale folclorice românești.
- Simfoniile: A compus cinci simfonii, dintre care trei sunt complete. Simfonia a 3-a în Do major, Op. 21, este considerată una dintre capodoperele sale.
- Opera "Oedip": Aceasta este una dintre cele mai importante opere ale sale și este considerată un reper în muzica de operă din secolul XX. Premiera a avut loc la Paris în 1936.
- Sonatele pentru vioară și pian: Acestea includ Sonata a 3-a în La minor „în caracter popular românesc”, Op. 25, care este foarte apreciată pentru integrarea elementelor folclorice.
- Suites: Printre lucrările sale notabile se numără și cele trei suite orchestrale, în special Suita nr. 1 în Do major, Op. 9.
De altfel, George Enescu a fost un violonist și dirijor recunoscut pe plan internațional, concertând în Europa și Statele Unite și colaborând cu muzicieni de renume, precum Alfredo Casella și Pablo Casals.
George Enescu a fost un profesor influent, având printre elevii săi violoniști celebri precum Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux și Christian Ferras. Menuhin, în special, l-a considerat pe Enescu mentorul său principal și a vorbit adesea despre influența profundă pe care Enescu a avut-o asupra carierei sale.
George Enescu a fost membru al mai multor academii prestigioase, inclusiv Academia de Arte Frumoase din Paris, Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma, Institut de France și Academia Română. De asemenea, a fost distins cu titluri precum Ofițer și Cavaler al Legiunii de Onoare a Franței.
