Zona din România în care oamenii respiră cenușă. Aici se află cel mai toxic aer

Locuitorii din sud-vestul României, în special în jurul orașelor Turceni, Rovinari și Ișalnița, trăiesc sub amenințarea constantă a norilor de cenușă proveniți de la termocentralele Complexului Energetic Oltenia. În ciuda rapoartelor oficiale care plasează România printre statele europene cu cele mai reduse emisii de dioxid de carbon, experții atrag atenția că datele raportate sunt suspect de scăzute, iar poluarea cu particule fine de tip PM 2,5 continuă să afecteze sănătatea localnicilor, arată o investigație RiseProject.

În inima Olteniei, locuitorii se roagă ca vântul să nu bată prea tare, pentru că norii de cenușă care se ridică de la termocentralele pe lignit pot transforma curțile și casele în scene de coșmar.

Complexul Energetic Oltenia (CEO), principalul producător de energie pe bază de lignit, continuă să funcționeze cu subvenții masive din partea statului, deși rapoartele oficiale privind emisiile de CO2 arată probleme grave.

Maria Brăcaci, fost medic pneumolog, locuiește la câțiva kilometri de termocentrala Turceni. Vara, atunci când familia ei vine în vizită, masa în foișor este permisă doar dacă poluarea cu cenușă nu face imposibilă respirația. „Ne rugăm: «Doamne, să nu bată vântul», că dacă bate ne băgăm repede în casă, claie peste grămadă, pentru că nu putem mânca, că se așază peste tot. Așa e stratul”, povestește ea.

Termocentralele Turceni, Rovinari și Ișalnița ard aproape exclusiv lignit, un tip de cărbune de calitate scăzută, considerat extrem de periculos pentru sănătatea oamenilor.

Zgura și cenușa rezultate din arderea incompletă sunt depozitate pe sute de hectare în apropierea unităților, iar autorizațiile de mediu cer amestecarea lor cu apă pentru a preveni ridicarea prafului.

Totuși, la fiecare vânt mai puternic, norii de cenușă se ridică sute de metri în aer și se răspândesc pe kilometri întregi, afectând locuitorii din localitățile învecinate.

În ultimii zece ani, Garda de Mediu Gorj a verificat CEO de sute de ori și a aplicat 29 de amenzi unităților de la Turceni și Rovinari, în valoare totală de aproape un milion de lei. La acestea se adaugă alte sute de mii de lei pentru depășirea plafoanelor de emisii.

„Nu de puține ori am constatat că lucrurile nu au mers așa cum prevedea autorizația de mediu. La Turceni am venit cu o măsură suplimentară, prin actele noastre de control, să se monteze niște aspersoare”, a declarat Gheorghe Sanda, comisarul șef al Gărzii de Mediu Gorj.

Problema este agravată de amplasarea defectuoasă a stațiilor de monitorizare a calității aerului.

„Ele nu sunt amplasate pe direcția predominantă a vântului și măsoară doar particulele PM10, nu și pe cele PM2,5, care sunt cele mai periculoase pentru sănătate”, explică Sanda. Astfel, în ciuda vizibilității norilor de cenușă în aer, sistemele oficiale nu înregistrează depășirile reale.

Particulele PM2,5, mult mai fine decât cele PM10, pătrund adânc în plămâni și în sânge, provocând boli cardiovasculare și respiratorii, inclusiv cancer pulmonar. Maria Brăcaci atrage atenția că aceste particule afectează oxigenarea creierului și a inimii și pot agrava afecțiuni cronice.

„Efectele asupra sănătății sunt multiple. Particulele fine se inhalează, pătrund în bronhii și obstrucționează căile respiratorii, iar aerul cu oxigenul pătrunde în cantitate mică”.

Familia Brăcaci a fost singura din Brănești care a dat în judecată CEO pentru poluare cu pulberi. După ani de procese, au câștigat, dar aceasta nu a schimbat realitatea: furtunile care ridică cenușa continuă să afecteze viața de zi cu zi. Soții Brăcaci au adus probe, martori și expertize care arătau că praful poluant se acumulează în țesuturile vegetale și le afectează culturile.

Situația familiei Gengiu din Iliești este similară, doar că aceștia nu au avut resurse să ducă problemele în instanță.

„În aprilie, când a fost furtună, nu se mai vedea nimic până la colțul casei. Aproape în fiecare zi se ridică praful”, povestește Vlad Gengiu. Imaginile salvate de familie arată case, viță de vie și grădini acoperite complet de praf, în timp ce coșurile termocentralei Turceni se zăresc abia în depărtare.

Mai multe ONG-uri europene atrag atenția că termocentralele din Balcani care încalcă legislația privind poluarea aerului au fost responsabile între 2018 și 2020 de aproape 19.000 de decese.

Emisiile totale ale termocentralelor pe cărbune au generat costuri pentru sănătate estimate între 25,3 și 51,8 miliarde de euro, echivalente cu veniturile obținute din vânzarea energiei electrice pe bază de cărbune. În România, patru mari companii, printre care și CEO, generează anual aproximativ 500 de decese premature și peste 11.000 de cazuri de boli respiratorii.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, expunerea pe termen lung la particule fine de tip PM2,5 crește semnificativ rata mortalității și riscul de cancer pulmonar, astm sau tulburări ale funcției pulmonare.

„Particulele de dimensiuni mai mici de 2,5 micrometri pot rămâne în atmosferă zile sau săptămâni și pătrund adânc în căile respiratorii”, arată raportul OMS.

Pe hârtie, România se află între statele europene cu cele mai mici emisii de CO2, ceea ce reduce costurile pentru certificatele de carbon. La începutul acestui an, fostul ministru Sebastian Burduja anunța cu mândrie că țara noastră a redus emisiile de gaze cu efect de seră cu 77% față de 1990, față de media UE de 31%.

Situația însă ridică semne de întrebare la nivel european. Factorii de emisie pentru lignit raportați de România sunt atât de mici încât ies din baremele europene.

Autoritățile române susțin că aceste cifre scăzute se datorează arderii incomplete a lignitului, care lasă multă cenușă și monoxid de carbon – gaz care nu este taxat ca gaz cu efect de seră.

Pentru a obține aceste cifre, România aplică un factor de oxidare de aproximativ 75%, mult sub nivelul standard de 99–100%. Experții independenți analizați de OCCRP și RISE au concluzionat că această metodă nu este convingătoare și că datele raportate sunt suspecte.

Chiar și așa, Complexul Energetic Oltenia continuă să funcționeze cu subvenții de stat de zeci sau sute de milioane de euro anual, în timp ce planurile de decarbonare ale României rămân ineficiente.

Date recente asupra calității aerului arată că mai multe orașe mari din România raportează niveluri de PM2,5 peste limitele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății (WHO):

• Suceava a fost identificat ca cel mai poluat oraș din România în termeni de PM2,5 conform unei analize pe date din 2024.
• Bucureștiul apare ca unul dintre cele mai poluate orașe din România (indice de poluare ridicat în 2025), urmat de alte orașe mari.

Zona Olteniei, în jurul termocentralelor pe lignit (Turceni, Rovinari, Ișalnița), este recunoscută ca fiind un punct major de poluare industrială în România, dincolo de indicatorii urbani standard:

• Locuitorii semnalează niveluri severe de pulberi, cenușă și particule industriale, ce afectează aerul local mai mult decât poluarea urbană tipică.
• Depozitele de cenușă, vânturile care ridică pulberile și măsurătorile insuficiente sau necorespunzătoare fac ca poluarea reală să fie mult mai mare decât arată stațiile oficiale.
• Deși datele oficiale privind aerul urban se concentrează pe orașe mari (București, Suceava etc.), zona termocentralelor reprezintă una dintre cele mai grave zone de poluare industrială din România, afectând sănătatea și calitatea vieții locuitorilor din satele și orașele adiacente — un tip de poluare pe care statisticile orașelor mari nu îl surprind întotdeauna.