Trecutul care apasă zidurile de la Doftana: închisoarea unde istoria României s-a scris cu sânge și au fost închiși Dej, Ceaușescu și Zelea Codreanu se transformă în hotel de 5 stele

Închisoarea Doftana din județul Prahova este astăzi o clădire părăsită, în stare avansată de degradare. În trecut, însă, a fost una dintre cele mai cunoscute închisori politice ale României, unde au fost încarcerați lideri ai mișcării comuniste, dar și opozanți ai regimurilor interbelice. Purtând porecla „Bastilia României”, Doftana a fost martora unor capitole importante din istoria politică a țării. În prezent, s-au demarat lucrări pentru a transforma locul într-o locație de lux.

Fosta închisoare Doftana, loc simbolic al represiunii politice din România, va fi reconfigurată complet. În locul ruinelor care au dăinuit peste opt decenii, un hotel de lux cu peste 1.500 de locuri, piscine, cinematograf și centre de conferințe va prinde viață, păstrând însă memoria istorică printr-un muzeu cultural.

Penitenciarul Doftana, cândva loc de detenție pentru figuri importante ale istoriei României, precum Nicolae Ceaușescu sau Corneliu Zelea Codreanu, va fi readus la viață printr-un proiect de anvergură. După 85 de ani în care a fost lăsat în paragină, spațiul va fi reconfigurat complet de omul de afaceri Mohammad Murad, care a câștigat în 2022 licitația organizată de Primăria Telega pentru concesionarea clădirii și a terenului înconjurător.

Investiția, care se ridică la peste 25 de milioane de euro, promite transformarea fostei închisori într-un complex turistic multifuncțional: hotel, spații de agrement, cinematograf, restaurante și chiar un centru de conferințe, cu o capacitate de peste 1.500 de locuri.

„Am pus toată experiența mea de 30 de ani în turism în acest proiect”, a declarat Murad pentru Libertatea. El susține că Doftana va deveni o platformă unică în România, axată pe două direcții: turismul de relaxare și cel de afaceri.

Conform cerințelor contractuale, proiectul va include și un muzeu dedicat perioadelor interbelică și comunistă, în care fosta închisoare a fost activă. Murad spune că latura culturală este esențială pentru proiect: „Acolo se intersectează două regimuri istorice – regal și comunist. Vom păstra un muzeu care va evidenția toate elementele marcante ale acelor epoci.”

Planurile prevăd păstrarea structurii originale a clădirii principale, cu reabilitarea și consolidarea acesteia. Printre clădirile deja existente se vor construi de la zero noi spații, adaptate standardelor actuale ale industriei hoteliere.

Deși documentația necesară a fost depusă integral la Ministerul Culturii și alte instituții abilitate, lucrările nu au început încă. Birocrația românească reprezintă, potrivit investitorului, singurul obstacol major. „Actele durează mai mult decât lucrările. Acolo fiecare zid trebuie expertizat. Pereții sunt din lut și cărămidă de peste o sută de ani. Am depus toate actele, dar completările cerute continuă să vină”, a explicat Murad.

El estimează că lucrările ar putea începe în toamna acestui an și, odată demarate, finalizarea întregului proiect va dura cel mult doi ani. Finanțarea a fost deja asigurată.

Experții Ministerului Culturii au calificat imobilul drept „precolaps”. Pentru restaurarea lui este necesară refacerea structurii de rezistență și a acoperișului, păstrând cât mai mult din materialul original. Intervențiile se vor face cu respectarea strictă a Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Construcția, inițiată în timpul domniei lui Carol I, între 1894 și 1896 (unele surse indică anii 1982-1985), a fost considerată la acea vreme o investiție monumentală – cu dotări moderne pentru epocă, precum rețea electrică, sistem de canalizare și încălzire cu abur. Stilul arhitectural era inspirat din modelele belgiene, iar costurile de construcție au depășit 1.500.000 lei, echivalentul a zeci de milioane de dolari în prezent.

Deși multe dintre poveștile legate de Doftana au fost mitologizate de propaganda comunistă, realitatea istorică și potențialul turistic al zonei sunt incontestabile. Cu o suprafață totală de peste 110.000 de metri pătrați, noul complex va include, pe lângă spațiile de cazare și culturale, facilități moderne – piscine, cluburi, săli de conferințe, birouri și spații verzi.

Redevența anuală pe care Murad o va plăti Primăriei Telega se ridică la 130.000 de lei. Valoarea de inventar a proprietăților concesionate este estimată la peste un milion de euro.

Dacă va fi dus la capăt conform planului, proiectul ar putea schimba complet fața Văii Doftanei, transformând ruina unei foste temnițe într-un simbol al reconversiei istorice și economice în România.

Închisoarea Doftana a fost destinată inițial condamnaților de drept comun. A fost ridicată într-un stil arhitectural sever, cu influențe austro-ungare, și amplasată într-o zonă izolată, la poalele Munților Baiului, în comuna Telega. Clădirea avea să capete o funcție cu totul diferită începând cu anii ’20, când autoritățile interbelice au început să încarcereze acolo opozanți politici, în special comuniști.

În perioada interbelică, Doftana a devenit un loc de detenție pentru figuri importante ale Partidului Comunist Român, considerat ilegal la acea vreme. Printre cei mai cunoscuți deținuți s-au numărat Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Corneliu Zelea Codreanu și Alexandru Moghioroș. Aceștia au petrecut ani de zile în regim sever de detenție, experiență care le-a influențat profund traseul politic ulterior.

În închisoare, viitorii lideri comuniști s-au radicalizat și au legat alianțe ideologice care aveau să conteze după 1945, când Partidul Comunist a preluat puterea. Pentru mulți istorici, Doftana este văzută nu doar ca o închisoare, ci ca o adevărată „școală” a viitorului regim totalitar.

În noiembrie 1940, un puternic cutremur a afectat grav clădirea. O parte dintre celule au fost distruse, iar închisoarea a devenit improprie pentru detenție. Deși a mai fost folosită temporar în anii ’40, rolul ei de penitenciar politic a luat sfârșit.

Așadar, cutremurul devastator din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 a produs daune masive clădirii. Mai multe celule s-au prăbușit, iar unii deținuți și-au pierdut viața sub dărâmături. Clădirea a mai fost afectată și în urma seismului din 1977. Cei care vizitează astăzi ruinele văd, în mare parte, ceea ce a mai rămas după reconstrucțiile parțiale de după 1940.

După venirea comuniștilor la putere, regimul a transformat Doftana într-un muzeu propagandistic. Începând cu anii ’50, vizitatorii erau aduși în mod organizat pentru a vedea „locul de suferință al eroilor comuniști”, într-o narațiune oficială care glorifica perioada de detenție a liderilor. Cei care treceau prin celula lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu erau informați că acești „luptători” au îndurat umilințe și persecuții pentru a clădi România socialistă.

Tot în această perioadă, închisoarea a fost decorată cu panouri explicative și obiecte personale ale deținuților celebri. De-a lungul anilor, a devenit parte din traseul de educație ideologică promovat de autorități, alături de alte „locuri sacre” ale regimului comunist.

Construită în formă de potcoavă, închisoarea Doftana avea inițial opt secții de celule, numerotate cu litere de la A la H. Dintre acestea, doar trei beneficiau de lumină naturală, celelalte cinci fiind complet întunecate. Construcția impunea o ordine strictă și era gândită să prevină orice tentativă de evadare. Totuși, nu era infailibilă.

„Normal că a evadat cineva, chiar dacă în cărți scrie altceva. Dar așa dă mai bine, nu?”, povestește amuzat George Lopătaru, un fost ghid care a studiat istoria penitenciarului, pentru Adevărul, în 2012.

În forma sa inițială, penitenciarul dispunea de 308 celule. Ulterior, prin modificarea unor camere comune, numărul acestora a fost crescut la 397. Complexul includea și alte facilități, printre care un spital, curți interioare pentru plimbare, ateliere de croitorie și tâmplărie, un beci pentru depozitarea alimentelor și o pază severă, organizată militar.

În secțiile întunecate, condițiile de detenție erau extrem de dure. Celulele nu aveau ferestre, iar geamurile de pe holuri erau vopsite în așa fel încât să împiedice pătrunderea luminii naturale. Detenția în aceste spații era un veritabil test de rezistență psihică.

Secția H era cunoscută printre deținuți drept cea mai temută. Era destinată celor considerați periculoși sau celor pedepsiți disciplinar. Celulele de aici nu aveau paturi, ci doar o rojină – o structură simplă din lemn sau metal pe care deținutul se putea așeza. În loc de pătură, primea doar o jumătate de pled. „Dacă gardianul era mai al dracu’, arunca și niște apă pe jos”, relatează același ghid. Relatarea arată cruzimea sistemului și lipsa oricărei preocupări pentru demnitatea umană.

Toate aceste detalii conturează o imagine completă a unui loc care a fost, pentru mulți, sinonim cu suferința. Închisoarea Doftana nu a fost doar un spațiu de detenție, ci și un instrument de reeducare forțată, presiune psihologică și izolare totală.

După 1989, în lipsa unui proiect coerent de conservare, clădirea a intrat într-un proces accelerat de degradare. Muzeul a fost închis, iar fosta închisoare a fost abandonată.

Azi, acoperișul este prăbușit parțial, iar zidurile sunt afectate de intemperii și lipsa reparațiilor. Deși autoritățile locale au propus în repetate rânduri reabilitarea sitului, lipsa fondurilor și birocrația au împiedicat orice progres real.

În ciuda stării actuale, Doftana continuă să atragă atenția pasionaților de istorie sau turiștilor curioși. Clădirea este închisă publicului, dar unii vizitatori se aventurează pe cont propriu pentru a explora interiorul, riscând accidente într-o structură instabilă.

Într-o declarație din 2023, un reprezentant al Consiliului Județean Prahova afirma: „Avem în vedere un proiect de restaurare și valorificare a clădirii, dar este nevoie de colaborare instituțională și sprijin financiar consistent. Doftana nu este doar o clădire, este o pagină vie din istoria țării.” Cu toate acestea, niciun plan concret nu a fost încă pus în aplicare.

Doftana a rămas un simbol al luptei împotriva regimurilor opresive. Pentru alții, este un loc încărcat de contradicții, având în vedere că a fost glorificat de propaganda comunistă și folosit pentru a legitima un sistem represiv. Realitatea este că Doftana are o valoare istorică incontestabilă, indiferent de ideologia pe care a găzduit-o în zidurile sale.

În lipsa unei intervenții rapide, fostul penitenciar riscă să se piardă definitiv. Clădirea poate fi restaurată, recontextualizată și transformată într-un spațiu muzeal autentic, fără tenta ideologică a trecutului, dar cu o narativă istorică sinceră și completă.

În primăvara anului 2011, un pas administrativ important a fost făcut: închisoarea Doftana, considerată monument istoric de clasa A, cu o suprafață totală de 8.000 de metri pătrați, a fost trecută din domeniul public în cel privat al localității Telega. Conform evaluării făcute de specialiști la acea vreme, valoarea estimată a complexului depășea 1,2 milioane de euro. Transferul a fost gândit ca o soluție pentru atragerea de investiții și pentru facilitarea unui proiect de reabilitare.

Până atunci, Doftana rămâne o ruină tăcută, o relicvă a unui secol marcat de prăbușiri politice, speranțe ideologice și transformări brutale.

Închisoarea Doftana este situată în comuna Telega, județul Prahova. Poți vizualiza amplasarea exactă pe harta interactivă Mapcarta. Fotografii de epocă sunt disponibile pe Getty Images: Getty Images. Galerie foto și informații detaliate pe Wikipedia: Wikipedia.