Situație disperată în Justiția din România. Lansare fulger a procedurii pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție, în afara cadrului legal. Cum le încurcă Nicușor Dan planurile magistraților

La doar câteva ore după alegerea lui Nicușor Dan ca președinte al României, Consiliul Superior al Magistraturii a lansat o procedură rapidă pentru ocuparea funcției de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a declanșat în mod neașteptat, la câteva ore după rezultatul alegerilor prezidențiale din mai 2025, procedura de ocupare a funcției de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform unui document postat pe site-ul instituției pe 19 mai, magistrații interesați de această funcție au termen până la 16 iunie pentru a-și depune candidaturile. Această accelerare a demersului a fost semnalată ca fiind în contradicție cu propriul regulament al CSM.

Regulamentul prevede că o astfel de procedură nu poate fi declanșată mai devreme de 60 de zile înainte de momentul vacantării funcției. Or, mandatul actualei președinte a ÎCCJ, Corina Corbu, expiră abia la 16 septembrie 2025. Inițierea timpurie a demersului este considerată de unii juriști drept o încălcare procedurală care ar putea favoriza un anumit candidat, scrie jurnalistul Virgil Burlă de la PressHUB.

Secția pentru judecători a CSM, organismul care decide asupra numirii, este în prezent controlată în mod clar de o majoritate fidelă judecătoarei Lia Savonea, fostă președintă a Curții de Apel București și fost membru al CSM. Surse judiciare indică faptul că numele acesteia este singurul vehiculat pentru a prelua conducerea instanței supreme.

Potrivit informațiilor apărute în mediile juridice, graba este motivată de posibila schimbare a legislației privind numirea în fruntea ÎCCJ. Noul președinte ales, Nicușor Dan, ar putea promova modificarea legii astfel încât prerogativa numirii să revină șefului statului, așa cum era înainte de reforma inițiată de Florin Iordache în 2018. În prezent, decizia aparține exclusiv Secției pentru judecători a CSM.

Această perspectivă a declanșat o reacție rapidă din partea actualei configurații a CSM, care pare să își dorească păstrarea controlului asupra numirii viitorului lider al ÎCCJ. În documentul oficial emis de Consiliu se precizează că pot candida doar judecătorii care au activat cel puțin doi ani la Înalta Curte, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii trei ani sau ale căror sancțiuni au fost radiate.

Candidații trebuie să depună o declarație prin care atestă că nu au colaborat cu serviciile de informații și că nu au un interes personal care ar putea influența obiectivitatea în exercitarea funcției. De asemenea, trebuie să includă în dosarul de candidatură un proiect managerial și un curriculum vitae.

Examinarea constă într-un interviu în fața membrilor Secției pentru judecători, etapă percepută de mai mulți practicieni ai dreptului drept una formală, fără o evaluare riguroasă a competențelor de management.

Judecătoarea Lia Savonea, ale cărei decizii din ultimii ani au provocat controverse, este văzută drept favorită clară pentru această funcție. Ea a fost promovată la Înalta Curte cu susținerea actualei majorități din CSM și a făcut parte din completuri de judecată care au pronunțat hotărâri contestate în spațiul public.

Printre acestea se numără restituirea dosarului Revoluției la parchet – în care era vizat fostul președinte Ion Iliescu –, achitarea fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, reluarea judecății în cazul accidentului mortal provocat de Mario Iorgulescu și achitarea fostului șef al APIA, Bogdan Dumitrașcu.

Componența Secției pentru judecători este înclinată clar în favoarea sa: 8 din cei 9 membri sunt considerați apropiați de Savonea, în urma unui proces electoral intern repetat de două ori, în 2022, doar pentru această secție, în urma contestațiilor formulate.

Accelerarea acestei proceduri, într-un moment politic esențial, ridică semne de întrebare cu privire la independența justiției și la modul în care puterea judecătorească își exercită atribuțiile într-un climat marcat de tranziția politică. Dacă va fi validată în funcție, Lia Savonea va conduce Înalta Curte într-o perioadă sensibilă, în care încrederea publică în justiție rămâne fragilă.

Potrivit art. 140 din Legea 303/2022, președintele ÎCCJ este numit de Secția pentru judecători a CSM, nu de președintele României (așa cum era înainte de modificările aduse în 2018 prin „legile justiției”).

Conform art. 140 alin. (2) din Legea 303/2022, poate candida la funcția de președinte al ÎCCJ orice judecător care funcționează la Înalta Curte de cel puțin 2 ani; care nu a fost sancționat disciplinar în ultimii 3 ani (cu excepția cazurilor în care sancțiunea a fost radiată).

Procedura de numire este detaliată în Regulamentul privind numirea în funcții de conducere la instanțele judecătorești, adoptat de CSM, lucru prevăzut în Regulamentul CSM, la art. 49 alin. (1):

„Procedura de ocupare a funcțiilor de conducere se declanșează cu cel mult 60 de zile înainte de expirarea mandatului în curs.”

Așadar, dacă mandatul actualului președinte (Corina Corbu) expiră pe 16 septembrie 2025, procedura nu poate începe mai devreme de 18 iulie 2025.

Candidații depun la CSM: cerere de înscriere, curriculum vitae, proiect de management, declarație pe propria răspundere privind lipsa colaborării cu serviciile de informații; lipsa unui interes personal care să afecteze imparțialitatea.

Candidații sunt evaluați în cadrul unui interviu susținut în fața Secției pentru judecători. Interviul este public și poate fi transmis online. Sunt evaluate capacitatea managerială, integritatea, proiectul de conducere.

Secția pentru judecători a CSM deliberează și votează. Decizia este definitivă și se publică pe site-ul CSM.

În situația actuală, procedura a fost anunțată pe 19 mai 2025, adică cu aproape 4 luni înainte de expirarea mandatului actual (16 septembrie 2025).

Acest lucru încalcă regulamentul, care permite declanșarea procedurii cu cel mult 60 de zile înainte (adică după 18 iulie 2025).

Această regulă are rolul de a evita politizarea procedurii în funcție de configurația politică de moment; proteja independența sistemului judiciar, oferind timp echitabil pentru depunerea candidaturilor; asigura că decizia nu este luată în mod pripit sau cu dedicație pentru un candidat preferat.

Președintele ÎCCJ este cel mai înalt judecător din România. El conduce instanța supremă, care judecă în recurs cauze penale, civile și comerciale de importanță majoră; judecă în primă instanță faptele penale comise de demnitari de rang înalt, precum: președintele României; președintele Senatului sau al Camerei Deputaților; premierul și miniștrii; judecătorii CCR; membrii CSM; este instanța care unifică practica judiciară și dă decizii în „Recursuri în interesul legii” sau „Hotărâri prealabile” – adică influențează interpretarea tuturor legilor din România.

Chiar dacă președintele ÎCCJ nu ia singur decizii judiciare, funcția sa are greutate în mai multe direcții, printre care conduce Colegiul de conducere al ÎCCJ, care poate stabili componența completelor. În trecut, au existat acuzații de influențare a repartizării dosarelor cu miză politică.

Președintele ÎCCJ participă la ședințele CSM; discuții cu Guvernul sau Președinția; negocieri pe legislația justiției. Are un rol în poziționarea publică a puterii judecătorești în fața celorlalte două puteri.

ÎCCJ judecă în primă instanță dosarele marilor demnitari. Deși judecata se face în complet, influența simbolică și organizatorică a președintelui nu e de neglijat.

Există riscul politizării? Da, și este documentat în trecut. Printre riscuri se numără inclusiv programarea anticipată a procedurii, ca în cazul de față (anunțarea concursului cu 4 luni înainte de vacantarea funcției), poate indica o intenție de a securiza funcția pentru un anumit candidat.

Un președinte perceput ca obedient politic poate afecta credibilitatea deciziilor ÎCCJ, mai ales în an electoral sau în cazuri de corupție la nivel înalt.

Mai ales în contextul în care statul român este în continuare monitorizat prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) (chiar dacă tehnic e încheiat), asemenea derapaje atrag atenția partenerilor europeni.