Șefa Crucii Roșii Sibiu elogiază legionari pe Facebook: „Nu dau declarații despre credințele mele”

Raluca Morar, directoarea Crucii Roșii Sibiu, este criticată după ce a distribuit în spațiul public mesaje și omagii aduse unor personaje istorice cu trecut legionar, precum Constantin Oprișan și Valeriu Gafencu. Contactată de presă, Morar a declarat că nu comentează aspecte legate de convingerile personale.

Conducătoarea filialei Sibiu a Crucii Roșii, Raluca Morar, a distribuit în mai multe rânduri pe contul personal de Facebook mesaje care promovează personalități cu legături directe cu Mișcarea Legionară și ideologia fascistă.

Postările, preluate în general de pe pagini ortodoxe, prezintă aceste figuri istorice într-o lumină eroică, ignorând activitatea lor politică extremistă și implicarea în acțiuni violente din perioada interbelică și postbelică.

Una dintre postările recente o are în centru pe figura lui Constantin „Costache” Oprișan, fost lider al Frățiilor de Cruce, organizația de tineret a Mișcării Legionare. Morar a preluat un mesaj publicat de pagina „Iubim Ortodoxia”, în care Oprișan este elogiat pentru credința sa și martiriul suferit în închisorile comuniste. Nicio mențiune nu apare despre apartenența sa la o mișcare extremistă sau implicarea sa în structuri fasciste.

Solicitată de publicația Turnul Sfatului pentru un punct de vedere, Raluca Morar a refuzat să comenteze, precizând: „Din păcate nu mai pot da declarații de genul acesta, îmi pare rău. Pot da declarații în presă doar despre munca mea la Crucea Roșie sau proiecte care au legătură cu comunitatea, nu despre credințele mele”.

Născut în 1921 în județul Bacău, Oprișan a devenit membru al Frățiilor de Cruce în 1940, anul în care a absolvit liceul. A ajuns rapid într-o poziție de conducere, devenind șeful organizației de tineret a Mișcării Legionare. După rebeliunea legionară din 1941, marcată de atacuri violente asupra populației evreiești din București – inclusiv Pogromul de la București –, Oprișan a fugit în Germania.

În timpul refugiului în Germania, a fost internat în lagărul de la Buchenwald, unde a avut un regim preferențial, fiind considerat „deținut de onoare”. După eliberare, în 1944, s-a antrenat pentru a reveni în România ca luptător împotriva Armatei Roșii, plan abandonat în cele din urmă.

Revenit în țară în 1945, a continuat activitatea legionară în ilegalitate. În 1948, a fost arestat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. A fost încarcerat la Jilava, Pitești, Gherla, Târgu Ocna și Văcărești, fiind implicat în „Experimentul Pitești”, programul de reeducare prin tortură inițiat de regimul comunist. Inițial victimă, Oprișan a ajuns, potrivit unor mărturii, să participe la violențele îndreptate împotriva altor deținuți. A murit în închisoare în 1958.

Figura lui a fost recuperată în ultimele decenii de grupări religioase și neolegionare, fiind integrată în așa-numitul cult al „Sfinților Închisorilor”.

Un alt personaj controversat prezent în postările distribuite de Raluca Morar este Valeriu Gafencu. Fost membru al Mișcării Legionare, Gafencu s-a remarcat în timpul detenției printr-un comportament religios și o atitudine senină, care au atras admirația altor deținuți. A fost închis în mai multe penitenciare, inclusiv la Pitești și Târgu Ocna, unde a murit în 1952.

Nicolae Steinhardt, care l-a cunoscut în detenție, i-a oferit apelativul „sfântul închisorilor”. Această etichetă a fost ulterior preluată de grupuri ortodoxiste și neolegionare, care i-au creat un cult. După 1989, figura sa a fost promovată intens în medii conservatoare, fiind declarat cetățean de onoare post-mortem în orașul Târgu Ocna.

Într-o analiză publicată în Revista 22, istoricul Adrian Cioflâncă subliniază că Gafencu s-a declarat legionar încă din adolescență și a fost lider al Frățiilor de Cruce din Iași. A fost condamnat în 1941 după participarea la rebeliunea legionară și a continuat propaganda extremistă după eliberare, fiind din nou arestat și condamnat.

Promovarea acestor figuri are loc într-un context mai larg de reabilitare publică a unor personaje implicate în mișcări fasciste, folosind în principal o retorică religioasă. Grupările care susțin cultul „Sfinților Închisorilor” sunt formate atât din adepți ai ortodoxismului radical, cât și din simpatizanți ai ideologiilor de extremă dreapta.

În lipsa unei delimitări clare între martiriul religios și implicarea politică radicală, aceste inițiative sunt percepute de numeroși istorici și observatori ai societății civile ca fiind periculoase pentru memoria colectivă și pentru valorile democratice.

Promovarea unor astfel de personaje de către persoane care ocupă funcții în instituții de interes public, cum este cazul Crucii Roșii, generează întrebări privind responsabilitatea socială și valorile asumate în spațiul public. Până la această oră, conducerea națională a Crucii Roșii nu a emis un punct de vedere referitor la situația de la Sibiu.