Șefa CAB Liana Arsenie acuză TVR și Recorder, dar și toată presa, de „instigare împotriva ordinii constituționale”. Fapta se pedepsește cu închisoare
O declarație a președintei Curții de Apel București, Liana Arsenie, referitoare la difuzarea documentarului Recorder pe TVR, a stârnit controverse și critici publice. Vicepreședintele Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), Valentin Jucan, a calificat afirmația ca fiind eronată și periculoasă pentru libertatea presei. Subiectul ridică întrebări legate de rolul instituțiilor media și protecția juridică a jurnalismului de investigație.
Într-o conferință de presă recentă, judecătoarea Liana Arsenie a afirmat că prezentarea la televiziunea publică a documentarului Recorder constituie „instigare publică împotriva ordinii constituționale”.
Declarația a fost criticată dur de Valentin Jucan, vicepreședinte CNA, care a subliniat că termenii folosiți de judecătoare nu corespund realității juridice și ar putea fi percepuți ca o tentativă de intimidare a presei.
Afirmația vine în contextul difuzării unei anchete jurnalistice care a investigat funcționarea sistemului judiciar, iar discuția a creat un amplu schimb de opinii privind libertatea de exprimare și rolul instituțiilor publice media.
Pedepsele prevăzute pentru instigarea publică
Codul penal român prevede sancțiuni clare pentru instigarea publică la comiterea unor infracțiuni.
- Persoanele care îndeamnă public la săvârșirea unor fapte ilegale riscă închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă, fără a depăși pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea instigată.
- Dacă instigatorul este funcționar public, pedeapsa crește la 1–5 ani de închisoare, cu interzicerea exercitării anumitor drepturi.
- În cazul în care instigarea publică determină efectiv comiterea unei infracțiuni, se aplică pedeapsa legală corespunzătoare.
Aceste prevederi fac distincția între simple opinii publice și fapte concrete de instigare, stabilind cadrul legal în care pot fi evaluate afirmațiile cu conotații penale.
Afirmația judecătoarei Arsenie
Judecătoarea Liana Arsenie a declarat, referindu-se la documentarul Recorder și la redifuzarea lui pe TVR:
„Atacul politicului instituționalizat rezultă chiar din prezentarea la televiziunea publică națională a unui film foarte artistic, cu pretenții de documentar, fiind evidentă instigarea publică împotriva ordinii constituționale.”
Vicepreședintele CNA, Valentin Jucan, a comentat că termenul „instigarea publică împotriva ordinii constituționale” sugerează că TVR și Recorder ar fi comis o faptă penală, deși, din punct de vedere juridic, expresia este reglementată strict prin Codul penal:
- Articolul 368: instigarea publică la comiterea de infracțiuni;
- Articolul 397: acțiuni împotriva ordinii constituționale.
Jucan a atras atenția că simpla critică jurnalistică nu poate fi asimilată niciunei dintre aceste situații.
Reacția vicepreședintelui CNA
Pe Facebook, Valentin Jucan a explicat:
„Afirmația nu este doar eronată, ci profund iresponsabilă și incompatibilă cu înalta funcție ocupată de persoana care a formulat-o. Când unul dintre cei mai importanți actori ai sistemului judiciar sugerează public că o investigație jurnalistică reprezintă «instigare împotriva ordinii constituționale», nu mai asistăm la o opinie personală, ci la o deformare a sensului juridic și la o tentativă de intimidare a presei.”
Jucan a detaliat trei teze pe care le consideră problematice:
- Prezentarea documentarului ar constitui „atacul politicului instituționalizat”;
- Filmul este redus la un „film foarte artistic, cu pretenții de documentar”;
- Difuzarea acestuia ar reprezenta „instigare publică împotriva ordinii constituționale”.
Libertatea presei și standardele jurnalistice
În analiza sa, vicepreședintele CNA subliniază că jurnalismul de investigație nu are același standard ca un procuror: nu trebuie să probeze „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, ci să respecte rigoarea, verificarea informațiilor și interesul public.
Pentru o anchetă de anvergura documentarului Recorder, trebuie respectate principii minimale:
- Documentarea solidă;
- Verificarea și coroborarea informațiilor critice;
- Dreptul efectiv la replică;
- Structură neutră care să nu manipuleze percepția;
- Proporționalitatea între acuzații și probe;
- Protejarea identității persoanelor și a surselor;
- Transparență metodologică.
Aceste standarde permit jurnalistului să investigheze instituțiile statului fără a fi penalizat pentru exprimarea unor opinii sau prezentarea unor fapte de interes public.
Rolul constituțional al TVR
Societatea Română de Televiziune, conform Legii nr. 41/1994, este un serviciu public autonom, cu obligația de a asigura pluralismul informației și informarea corectă a opiniei publice. Legea prevede că TVR trebuie:
- Să prezinte realitățile social-politice și economice obiectiv și imparțial;
- Să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice;
- Să promoveze valorile democratice și civice, adevărul și justiția.
Difuzarea documentarului Recorder se încadrează în aceste atribuții legale, reprezentând un exercițiu de informare și transparență, și nu un atac la ordinea constituțională sau la imaginea instituțiilor publice.
Semnificația juridică a „instigării publice împotriva ordinii constituționale”
- Art. 368 Cod penal: necesită un îndemn serios adresat publicului pentru comiterea de infracțiuni; opiniile critice nu intră sub incidența acestui articol.
- Art. 397 Cod penal: se referă la acțiuni violente sau armate pentru schimbarea ordinii constituționale; un documentar nu poate fi încadrat aici.
Prin urmare, documentarele critice nu pot fi considerate instigare penală și astfel afirmațiile Arsenie nu se susțin juridic.
Concluzii privind libertatea presei și rolul TVR
Din perspectiva legală și constituțională:
- TVR își îndeplinește misiunea legală atunci când difuzează documentare de interes public;
- Libertatea presei și libertatea de exprimare sunt protejate, iar cenzura este interzisă;
- A acuza TVR de „instigare împotriva ordinii constituționale” este disproporționat și nefondat juridic.
Afirmația judecătoarei Arsenie a fost considerată de criticii săi ca un exemplu de lipsă a reflexului democratic și de control emoțional într-un moment de expunere publică, ridicând întrebări legate de rolul funcționarilor publici și al instituțiilor judiciare în relația cu libertatea presei.