Schimbarea rezidenței fiscale: ce înseamnă și cum îți poți muta domiciliul fiscal în altă țară

Publicat:
7 minute

Rezidența fiscală reprezintă statutul care determină în ce țară ești considerat contribuabil la impozitarea veniturilor tale. Altfel spus, rezidența fiscală indică statul care îți poate impozita veniturile pe plan global (din toată lumea) sau doar veniturile obținute pe teritoriul său, în funcție de cazul tău.

Ce este rezidența fiscală și cum se stabilește

Rezidența fiscală este conceptul care indică legătura fiscală principală a unei persoane cu un stat. Ea determină unde trebuie să plătești impozit pentru veniturile tale globale.

Rezidența fiscală nu este același lucru cu cetățenia sau cu rezidența legală obișnuită. Poți fi cetățean român, de exemplu, dar rezident fiscal în altă țară, dacă acolo îți petreci majoritatea timpului și ai centrul intereselor.

Principalele criterii internaționale folosite pentru a stabili rezidența fiscală a unei persoane fizice sunt următoarele:

În practică, fiecare țară își definește în legislația proprie rezidența fiscală pe baza acestor principii generale.

De exemplu, România consideră rezident fiscal pe oricine are domiciliul în România, sau o locuință permanentă în România, sau își are centrul intereselor vitale în România, sau stă în România mai mult de 183 zile într-un interval de 12 luni.

Dacă oricare din aceste condiții este îndeplinită, persoana este rezident fiscal român, fiind impozitată pe veniturile sale mondiale (din orice țară).

În schimb, un nerezident fiscal în România datorează impozit aici doar pentru veniturile obținute din surse în România (de pildă, chirii din proprietăți în România, salariu de la o firmă românească etc.).

Multe țări au definiții similare, cu pragul de 183 de zile și criteriul locuinței/legăturilor locale în prim-plan.

Notă: Se poate întâmpla ca două țări să te considere ambele rezident fiscal (de exemplu, dacă locuiești în două țări diferite perioade lungi, sau ai domiciliu într-una și activitate în alta). În astfel de cazuri intervine convenția de evitare a dublei impuneri dintre cele două state, care conține reguli de departajare („tie-breaker rules”) aplicate în ordine: de obicei se compară unde ai locuință permanentă, apoi centrul intereselor vitale, apoi durata șederii, cetățenia etc., până se stabilește un singur stat de rezidență fiscală. Scopul acestor convenții este să evite ca aceeași persoană să fie impozitată de două ori pentru același venit în două jurisdicții diferite.


Renunțarea la rezidența fiscală în România : procedura oficială

Pentru a-ți schimba rezidența fiscală din România în alt stat, nu este suficient doar să pleci din țară ci trebuie să urmezi o procedură administrativă oficială.

În esență, trebuie să notifici Fiscul român că părăsești țara și să oferi informații despre noua ta rezidență.

Conform legislației fiscale, orice persoană fizică ce pleacă din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile (cumulate într-un an) are obligația să depună un formular numit “Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale la plecarea din România”

Pașii principali ai procedurii sunt:

Este esențial să parcurgi această procedură, altfel riști ca autoritățile române să te considere în continuare rezident fiscal aici. Mai ales dacă te muți într-o țară cu care România are acord de evitare a dublei impuneri, va trebui să dovedești rezidența în acel stat (de exemplu prezentând certificatul de rezidență fiscală emis de acel stat) – în caz contrar, România te poate trata tot ca rezident de-al său și îți poate pretinde impozit pe venit.

Conform Codului fiscal, o persoană nerezidentă care nu poate face dovada rezidenței într-un alt stat partener de tratat va fi considerată rezident fiscal român, cu toate obligațiile ce decurg.

După obținerea rezidenței fiscale în altă țară: Este recomandat să soliciți de la ANAF un Certificat de rezidență fiscală al României, valabil pentru noul tău stat de rezidență.

Acest document, emis de ANAF în ~3 zile de la cerere, confirmă pentru autoritățile străine că în anul respectiv ai fost rezident (sau nerezident) în România.

Certificatul este util pentru aplicarea prevederilor tratatului de evitare a dublei impuneri – de exemplu, dacă mai obții venituri din România (dividende, chirii etc.), acel certificat ajută la evitarea reținerii unui impozit românesc peste impozitul pe care îl vei plăti în cealaltă țară.


Stabilirea rezidenței fiscale într-o altă țară

După ce renunți la rezidența din România, următorul pas este să devii rezident fiscal al altui stat. Fiecare jurisdicție are propriile reguli de dobândire a rezidenței fiscale, dar de regulă va trebui să te stabilești fizic acolo pentru o perioadă semnificativă și/sau să ai o viză de ședere ori un drept de rezidență legală în acel stat.

De exemplu, în țările UE, dacă îți muți efectiv domiciliul și locuința permanentă și stai peste 6 luni pe an acolo, vei fi considerat rezident fiscal local (și va trebui să te înregistrezi la autoritățile fiscale locale).

În alte țări, obținerea rezidenței fiscale poate presupune obținerea unei vize de rezident (prin muncă, investiție, permis de ședere etc.). Vom discuta mai jos, la exemple, câteva căi specifice (ex: viza de investitor în Emiratele Arabe, statutul de “non-habitual resident” în Portugalia etc.).

Important este să respecți criteriile noului stat: de regulă, dacă îți muți centrul intereselor în mod autentic – adică locuiești și lucrezi preponderent acolo – vei dobândi rezidența fiscală.

Unele țări emit și ele formulare sau certificate de rezidență (similar cu ce solicită România la plecare) pe care va trebui ulterior să le reînnoiești anual.

Asigură-te că te înregistrezi la autoritatea fiscală locală (echivalentul ANAF-ului) dacă legislația o cere – uneori se completează un formular de sosire (cum există și în România formularul Z015 pentru persoanele care devin rezidente fiscale la sosirea în România).


Urmărește-ne pe Google News

Ne găsești și aici: Google Play

Mai multe pentru tine