Român de 140 de ani, descoperit într-o peșteră de la noi din țară. Cum a supraviețuit și ce a mâncat în tot acest timp: „Cei de la Institut i-au analizat părul şi i-au evaluat vârsta”

Peșterile Hunedoarei au fost, de-a lungul timpului, sanctuare ale singurătății și spiritualității. În peisajul pitoresc al Văii Mureșului, peșterile din Hunedoara au fost martore la vieți neobișnuite și povești incredibile, potrivit informațiilor din trecut. În acestă zonă, două figuri se disting: Iancu lui Dida, cunoscut și sub numele de Călăbăț, un bărbat care ar fi trăit în mod solitar o varsta uluitoare de 140 de ani, și Francisc Maitreya, un lider spiritual care a adunat în jurul său un grup de adepți în căutarea iluminării în perioada anilor 90.

Iancu, cunoscut drept "sihastrul din pădure", a devenit o legendă locală în comuna Ilia. Trăind în izolare într-o peșteră din Săcămaș, fiind venic subiect de discuție pentru săteni. Un lucru interesant la acest român care a trăit în peșteri este că nimeni nu știa exact câți ani are, mulți spunând că a murit la 140 de ani. Că asta este vârsta pe care le-a spus-o bărbatul, că s-au creat povești în jurul vârstei sale, acum, nimeni nu mai știe.

Vârsta lui Iancu l-a adus în atenția autorităților și a specialiștilor în geriatrie. În ciuda vieții sale solitare, Iancu a fost un personaj plin de viață, care a reușit să aducă bucurie în sufletele celor din jur prin simplitatea și jovialitatea sa.

Iancu a lui Dida s-ar fi stins din viață în anii 50, iar un profesor a povestit despre întâlnirea cu românul din peșteră care a trăit 140 de ani.

„Prin anii ‘50 mă aflam pe strada gării din Deva de vorbă cu un consătean din Brănişca. La un moment dat prietenul meu mă făcu atent: ”Uite-l pe Iancu ăsta. Nu ştie câţi ani are”. Pe lângă noi trecuse un omuleţ de vreun metru şi ceva îmbrăcat cu fustă, desculţ, cu o ploscă legată la cingătoare, iar pe umăr cu o traistă agăţată în toporişcă. Avea pe cap un păr foarte des şi purta barbă. Omuleţul a auzit că despre el este vorba, a întors capul, dar şi-a văzut de drum. Era vară, în zi de miercuri, când la Deva se ţine târg săptămânal. Iancu pornise dis-de-dimineaţă de la Săcămaş, pe jos, şi călca sprinten ca un tinerel”, a declarat profesorul în 2015, când a povestit despre viața lui Iancu al lui Dida.

Viața lui Iancu a fost perturbată de Securitate, care l-a scos din peșteră pentru a-l studia. Membrii Securității se întrebau care e secretul vieții longevive avute de Iancu și cum de a reușit să trăiască atât de mult. Se pare că viața lipsită de griji, lipsa stresului, o viață simplă și lipsită de complicații l-ar fi ajutat pe Iancu să ducă o viață lungă. Bineînțeles, el a murit la scurt timp după ce a fost descoperit, după ce a fos lovit de un tână, lovitură care i-ar fi cauzat moartea. Probabil și faptul că a fost scos din habitatul lui a contribuit la declinul lui Iancu.

Iancu a încercat să fugă din camera de spital de nennumărate ori. A reușit să revină în grota lui, după ce medicii nu au mai putut coopera cu el. Refuza hrana și ajunsese să fie legat de pat.

Patul lui Iancu lui Dida care a trăit 140 de ani erauformat din două lespezi încălzite de el pe rând.

„După o vreme când stăteam pe o bancă publică cu colonelul Călugăru, pe atunci medicul securităţii regionale, amicul meu a scos din buzunar nişte fotografii în care pe cine îl văd? Pe omuleţul din Săcămaş. ”Vezi pe pişpiricul ăsta?” – îmi zice doctorul. ”Ar putea fi recordman naţional sau chiar european la longevitate. Doctorul îmi dete câteva poze pe care fotograful securităţii le făcuse la faţa locului, adică la peştera din pădurea unde Iancu avea ”domiciliul”. Fiindcă era un om singuratic şi de o vârstă necunoscută, Iancu fusese dat în atenţia Ministerului de Interne, iar doctorul personal trebuia să-l aibă de grijă. Aflând că aici trăieşte un om ciudat şi semisălbatic, autorităţile l-au trimis la Institutul C.I. Parhon din Bucureşti, pentru studii de geriatrie. Cei de la Institut i-au analizat părul şi i-au evaluat vârsta la circa 140 ani”, arăta profesorul.

„Ministrul minelor, Bujor Almăşan, i-a dat lui Iancu 500 lei, adică 5 bancnote noi de câte 100. El nu prea umbla cu bani, dar i-a luat. A doua zi, pe acolo a trecut băiatul cârciumarului din Leşnic. Acesta a văzut bancnotele şi le-a cerut. Iancu s-a împotrivit şi tânărul l-a lovit cu o bâtă în cap, i-a luat banii şi dus a fost. Din acel moment Iancu s-a îmbolnăvit. El de mult nu mai vorbea, ci doar gângăvea ceva şi se înţelegea prin semne. Arăta cu mâna spre cap şi dădea de înţeles că a fost lovit. Colonelul Rusu, pe atunci şef la pază şi ordine, mi-a relatat că o săptămână a fost în anchetă. A aflat cine era făptaşul şi s-au luat măsuri de rigoare. Iancu, care nu se mai putea descurca singur, a fost dus în gârliciul unei pivniţe din sat, unde s-a mai chinuit o vreme până când şi-a încheiat socotelile cu lumea asta. Sătenii au pus mână de la mână şi i-au făcut o înmormântare creştinească”, relata Lazăr.

Pe de altă parte, la câțiva kilometri distanță, în satul Roșcani, o altă peșteră a fost transformată într-un centru spiritual de către Francisc Maitreya și adepții săi. Maitreya, născut Francisc Horvath și fost profesor de desen, a devenit liderul unui grup spiritual autointitulat "fii ai luminii".

Credințele și practicile acestui grup, împreună cu personalitatea carismatică a lui Maitreya, au stârnit controverse. Peștera în care s-au refugiat a devenit un loc sacru pentru grup, un schit unde se desfășurau întâlniri și ceremonii spirituale, în mijlocul naturii.

Acest grup sectant a atras atenția în 1997, după ce o tânără bolnavă de diabet a murit la două zile după ce a aderat la grup, membrii grupului convingând-o să renunțe la insulină în favoarea rugăciunilor și plantelor făcute în Peștera Rocsani. Pentru moartea Ofeliei, părinții au primit 17 milioane despăgubiri.

Maytreia ar fi murit prin 2000. Adepții lui se rugau „In numele Tatalui, al Fiilor si-al sfantului Soare”. Ei credeau că fostul profesor de desen era fiul lui Dumnezeu, al șaptelea avatar, după Krishna, Rama, Buddha, Mahomed, Zamolxes si Iisus.

Aceste două povești, deși diferite în natura lor, împărtășesc un fir comun: misterul și fascinația pentru viața departe de tumultul lumii moderne. Fie că este vorba despre un bătrân eremit care a atins o vârstă incredibilă sau despre un grup spiritual în căutarea iluminării, peșterile de pe Valea Mureșului rămân mărturii ale căutărilor umane și ale dorinței de a trăi conform propriilor convingeri și principii, despre dorința de a trăi în armonie cu natura și despre căutarea sensului într-o lume adesea confuză și zgomotoasă.

Peșterile Văii Mureșului nu sunt doar formațiuni geologice, ci și cămări ale istoriei și spiritualității, care păstrează în tăcere secretele și povestea celor care le-au ales drept adăpost. În încheiere, aceste relatări ne reamintesc că, indiferent de drumul pe care îl alegem, fiecare dintre noi are propria sa poveste de spus, o poveste care merită auzită și înțeleasă.

Restaurări eșuate? Cetatea medievală Deva și bojdeuca lui Creangă: „Pare un tort de la nunta unor cocalari. Este o cruntă bătaie de joc”

Oamenii spun că cele două locații de patrimoniu nu mai seamănă cu ce au fost, de fapt, iar după recondiționare au fost schimbate elementele importante care defineau clădirile istorice. Mai jos, before and after!

Tragica moarte a lui Horia Căciulescu, împușcat în cap la Revoluție: „A scris și în presă. Am fost criticat că uzez de fizicul meu ca să storc râsul spectatorilor”

Celebrând 101 ani de la nașterea lui Horia Căciulescu, un actor de comedie emblematic al României, care a avut un sfârșit la Revoluția din 1989. Actorul, renumit pentru cupletele sale cu Puiu Călinescu și prestația la Teatrul “Constantin Tănase”, a fost împușcat de militari pe strada Constantin Mill…

Obiceiurile culinare neobișnuite ale fostului dictator comunist Nicolae Ceaușescu. Ce îi plăcea cel mai mult să consume la masă

Nicolae Ceaușescu, unul dintre cei mai notorii lideri comuniști, manifesta un interes deosebit momentelor culinare, aducându-și propria mâncare la întâlnirile cu liderii străini și consumând exclusiv băuturi preparate de personalul său.