Povestea incredibilă a unui dependent de jocuri de noroc care a pierdut sute de milioane de dolari la cazinouri
Povestea lui Terence Watanabe este un exemplu cutremurător despre cum dependența necontrolată, împreună cu exploatarea de către corporații, poate avea consecințe devastatoare atât pe plan personal, cât și financiar.
Născut într-un mediu înstărit, ca moștenitor al companiei Oriental Trading, Terence a dezvoltat afacerea tatălui său într-un succes răsunător. Cu toate acestea, după vânzarea companiei la vârsta de 43 de ani, s-a aventurat într-o pensionare timpurie, având puține experiențe și preocupări dincolo de cariera sa.
Această lipsă l-a atras către strălucirea orașului Las Vegas, unde viața lui a luat o turnură dramatică și distrugătoare.
În faimosul Las Vegas, interesul inițial ocazional al lui Terence pentru jocurile de noroc a evoluat într-o dependență serioasă alimentată de un amestec toxic de abuz de alcool și stimulente oferite din partea cazinourilor.
Terence nu era doar un mare jucător; el reprezenta clientul ideal pentru un cazino, fiind atât bogat, cât și plin în indulgențe.
Cazinourile, recunoscându-i tendința de a cheltui sume mari, i-au oferit strategic privilegii și atenție personală pentru a-l ține la jocuri. Aceasta a inclus furnizarea de cantități uriașe de alcool, care i-au exacerbă accentuat dependența de jocuri de noroc.
Terence primea în mod regulat două-trei sticle de 750 ml de vodka Jewel of Russia zilnic din partea cazinourilor.
Acest nivel de consum asigura că rămânea într-o stare de intoxicație aproape constantă în timp ce juca.
Rapoartele sugerează că, chiar și atunci când era vizibil beat, niciun efort nu a fost făcut de personalul cazinoului pentru a-i limita consumul de alcool sau accesul la activitățile de joc.
De fapt, când au fost ridicate preocupări de către însoțitorii săi despre starea lui, acestea au fost întâmpinate cu refuzuri din partea personalului de a modera băutura lui, subliniind o strategie necruțătoare de a maximiza profitul în detrimentul sănătății unui client.
Starea lui în timpul acestor reprize de jocuri de noroc era dezastruoasă. Adesea juca timp de până la 24 de ore, pierzând milioane într-o singură ședință.
Cazinourile facilitau jocul său permițându-i limite extraordinar de ridicate și oferindu-i stimulente constante pentru a-l ține la mese.
Se raportează că personalul responsabil cu acesta, conștient de statutul și valoarea sa pentru cazino, nu i-au refuzat niciodată nimic, asigurându-se că este mereu aprovizionat cu alcool și avea mai multe băuturi disponibile la postul său de joc.
Consecințele acestei indulgențe neîngrădite în jocurile de noroc și alcool au fost catastrofale. Până în 2007, Terence pierduse o sumă fără precedent de 127 de milioane de dolari, în mare parte datorită incapacității sale de a face decizii raționale sub influența alcoolului.
Anul următor, ruina financiară și-a spus cuvântul, iar Terence s-a confruntat cu repercusiuni legale serioase pentru datoriile sale neplătite, în plus față de lupta continuă cu dependența.
Povestea lui Terence Watanabe atinge un punct culminant tragic când recunoaște că a fost exploatat de industria de divertisment în care își pusese "încrederea".
Acesta a dat în judecată casinourile iar în procesul său împotriva cazinourilor, el a acuzat că acestea au profitat în mod deliberat de vulnerabilitatea sa, asigurându-se că rămâne sub influența alcoolului pentru a face alegeri nepotrivite la jocurile de noroc.
Această luptă în instanță a scos la lumină aspectele întunecate ale funcționării cazinourilor și relația lor complexă cu jucătorii care pariază sume mari.
Terence Watanabe a fost diagnosticat cu cancer de prostată în 2017. Acesta a marcat încă un capitol dureros în viața sa, deja marcată de luptele cu dependența și consecințele financiare devastatoare ale acesteia.
În încercarea de a face față costurilor tratamentului medical, Terence a apelat la crowdfunding, sperând să strângă suficiente fonduri pentru a-și asigura îngrijirile necesare. Descrierea campaniei sale pe GoFundMe vorbea despre acceptarea situației sale dificile și despre dorința lui de a trăi suficient pentru a ajuta alte persoane în viitor.
În pofida eforturilor, campania nu a atins obiectivul financiar dorit, ceea ce a reflectat realitățile dure ale unei vieți frânte.
