Ororile prin care a trecut prima soție a lui Robert Lupu. Femeia, acum medic psihiatru, a dezvăluit boala de care suferea criminalul Teodorei Marcu

Prima soție a lui Robert Lupu a făcut dezvăluiri cutremurătoare despre relația cu bărbatul care a ucis-o, până la urmă, pe Teodora Marcu. Femeia spune că, la fel ca fosta concurentă de la Insula Iubirii, l-a cunoscut pe Robert Lupu pe când avea doar 15 ani, după care a trăit 20 de ani în teroare. Momentul sinuciderii lui Robert Lupu a fost pentru Maria Folea, de profesor medic psihiatru, o ușurare.

Femeia care a trăit 12 ani într-o relație abuzivă cu Robert Lupu povestește cum a reușit să supraviețuiască unei coșmar întins pe două decenii. „Avea tulburare de personalitate antisocială. Nu există tratament pentru asta”

În timp ce întreaga țară este șocată de tragedia de la Cosmopolis, prima soție a criminalului Robert Lupu rupe tăcerea. Maria Folea, medic psihiatru din Iași, a trăit alături de acest om mai bine de un deceniu. Nu ca vecină, nu ca martor, ci ca soție. Iar coșmarul nu s-a terminat odată cu despărțirea. Abia moartea lui Robert Lupu, criminalul Teodorei Marcu, i-a adus liniștea pe care o credea imposibilă.

Avea 15 ani când l-a cunoscut pe bărbatul care avea să o marcheze profund și să-i schimbe cursul vieții, iar el avea 20. Relația a evoluat rapid într-un haos de control psihologic, violență episodică și amenințări constante cu moartea. Robert Lupu, criminalul Teodorei Marcu, a fost nemilos și cu fosta soție.

Maria Folea povestește că începutul relației părea banal, chiar obișnuit pentru acele vremuri: „Multe fete aveau relații cu băieți mai mari. Nu părea nimic anormal. Vremurile erau de așa natură. Violența fizică în relații era ceva normal, cumva. Nu se vorbea prea mult despre asta.”

Totul s-a transformat însă într-o spirală a abuzului și manipulării. „Trebuia să știe tot timpul unde sunt, cu cine vorbesc, ce fac. Au început accesele de impulsivitate și controlul psihologic”, rememorează ea.

Despre violența fizică, femeia spune că a existat, dar nu era cotidiană. „Au fost cam zece episoade în 12 ani. Îmi mai trăgea câte o palmă, destul de puternic. După fiecare episod, își cerea scuze și încerca să minimalizeze: «Asta nu e bătaie. Bătaie e când ajungi la spital».”

Dar cel mai terifiant era controlul psihologic. „Făcea lucruri la limita legii. Venea la ușa apartamentului, băga bețe de chibrituri ude în gaura cheii, care se umflau și făceau yala respectivă de nefolosit. Mai scotea siguranțele de pe scară, să rămânem fără curent. Mă ținea într-o continuă tensiune. Mă amenința că îi spune tatălui meu”, mărturisește ea.

Maria a încercat să plece din relație de mai multe ori, dar Robert Lupu recurgea mereu la amenințări extreme. „Mă amenința că mă omoară pe mine și familia mea. Îmi povestea cum o va face”, povestește ea. Ca să dovedească că nu glumește, i-a ucis pisicile.

Un moment-cheie care a apropiat-o de eliberare a fost în timpul facultății. „Mi-a dat o cană cu cafea. Când am vrut să beau, mi-a smuls-o din mână și a băut-o el. După câteva minute, mi-a spus: «Aia era pentru tine. Erau zece comprimate de diazepam dizolvate». A început să i se facă rău. Am sunat la ambulanță, l-au dus la spital.”. Atunci, Maria a început să se rupă de relație și a reușit în facultate. Dar frica a rămas. Ani întregi

Ani mai târziu, Robert Lupu a reapărut în viața ei într-un mod tulburător: a cerut o consultație la cabinetul ei de psihiatrie. „În momentul în care asistenta mi-a spus că a venit domnul Lupu, am înțeles cine e. Am încercat să păstrez o atitudine profesională. După consultație, abia când am ajuns acasă, m-au apucat tremurăturile.”

Totul a culminat în ziua în care a aflat că Lupu o ucisese pe Teodora Marcu. „Fratele meu mi-a trimis link-ul în care scria că era căutat. Mi-am propus ca a doua zi să mă duc la poliție, dacă nu îl vor prinde. M-am gândit că eu urmez. Că are o listă undeva și că va veni după mine.”

Dar seara, vestea i-a adus pentru prima dată liniște: „Am aflat că s-a sinucis. Am simțit că mi s-a luat o piatră de pe inimă. Pentru familia ei. Și pentru familia lui, că nu ei sunt de vină că el era psihopat.”

Medicul psihiatru atrage atenția asupra profilului fostului partener: „Avea tulburare de personalitate antisocială – adică psihopatie. Cu astfel de oameni nu ai ce să faci. Nu se consideră bolnavi, nu ajung la terapie. Ei nu văd nicio problemă la ei.”

Are și un mesaj pentru părinți și tinerele care pot fi în situații similare: „Părinții trebuie să fie suficient de apropiați încât copilul să poată spune orice, fără teamă. Fetele trebuie să înțeleagă că acești bărbați toxici știu să se muleze pe vulnerabilitățile lor.”

Maria Folea condamnă valul de comentarii din mediul online care caută vinovați în rândul victimelor: „Am trăit pe pielea mea stigmatizarea. În loc să căutăm vinovați în victime sau în familiile lor, trebuie să înțelegem gravitatea acestor abuzuri. Nimeni nu e pregătit să prevină astfel de tragedii, iar autoritățile sunt adesea neputincioase în fața lor. Nu ai cum să controlezi așa ceva.”