Ce se întâmplă dacă nu depui la timp Declarația Unică (Formular 212)

Declarația Unică este formularul fiscal prin care persoanele fizice își declară anual veniturile extrasalariale (independente, din investiții etc.) și contribuțiile datorate. 

Nerespectarea termenului legal de depunere a acestui formular poate atrage sancțiuni semnificative și demersuri de impunere din oficiu din partea ANAF, inclusiv amenzi, dobânzi ori chiar executări silite.

În cele ce urmează explicăm, pe înțelesul tuturor, care sunt termenele, cine trebuie să depună declarația, ce riscă cei care întârzie și cum pot remedia situația.

Termenul general limită pentru depunerea Declarației Unice (Formular 212) este 25 mai (inclusiv) al anului următor celui în care au fost obținute veniturile.

În 2025 termenul limită este 26 mai 2025, deoarece data de 25 cade în week-end.

Acest termen este valabil atât pentru declararea veniturilor realizate în anul precedent (definitivarea impozitului anual pe venit și a contribuțiilor sociale), cât și – opțional – pentru declararea veniturilor estimate pentru anul în curs (dacă persoana anticipează venituri extrasalariale în acel an și dorește calcularea impozitului în avans)

Atenție: există și termene speciale în anumite situații. De exemplu, dacă o persoană începe să obțină venituri extra-salariale în timpul anului (de pildă, încheie un nou contract de închiriere sau demarează o activitate independentă în cursul anului), are obligația să depună Declarația Unică în cel mult 30 de zile de la data începerii activității sau de la data semnării contractului de închiriere.

Această regulă asigură declararea din timp a noilor venituri apărute pe parcursul anului. În schimb, pentru veniturile deja obținute de-a lungul anului trecut, termenul rămâne 25 mai al anului curent.

Declarația Unică (Formularul 212) trebuie depusă de orice persoană fizică ce a obținut venituri extra-salariale pentru care datorează impozit pe venit și, după caz, contribuții sociale (CAS – pensii și CASS – sănătate)

Pe scurt, toate veniturile realizate pe cont propriu, altele decât salariile cu impozit reținut la sursă, intră sub incidența acestei obligații declarative. Printre categoriile uzuale de venituri care impun depunerea Declarației Unice se numără:

• Venituri din activități independente – de exemplu, PFA-uri (persoane fizice autorizate), profesii liberale (medici, avocați, contabili etc.) sau orice alte activități pe cont propriu din care se obțin venituri.
• Venituri din cedarea folosinței bunurilor (chirii) – chirii obținute din închirierea de imobile sau alte bunuri, în măsura în care impozitul nu este reținut final la sursă.
• Venituri din investiții – aici intră dividendele încasate de la societăți comerciale, dobânzile bancare, câștigurile din tranzacționarea de acțiuni la bursă sau alte titluri de valoare etc. (Notă: dacă o persoană obține doar dividende sau dobânzi, impozitul pe acestea este reținut de obicei la sursă de plătitor; totuși, ele trebuie declarate dacă totalul acestor venituri depășește un anumit prag în raport cu salariul minim, declanșând obligația de a plăti CASS).
• Venituri din tranzacții cu criptomonede sau monedă virtuală – câștigurile rezultate din vânzarea de criptomonede (Bitcoin, Ethereum etc.) ori NFT-uri trebuie declarate și impozitate conform legislației în vigoare
• Venituri din drepturi de proprietate intelectuală – de exemplu drepturi de autor, brevete, mărci etc., în situațiile în care acestea nu sunt impozitate final prin reținere la sursă.
• Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură – dacă nu sunt impuse deja prin norme de venit sau impozit final, persoana trebuie să le declare.
• Venituri realizate în străinătate – dacă sunteți rezident fiscal în România și ați obținut venituri în afara țării (din chirii, muncă independentă, investiții etc.), acestea trebuie declarate și în România, pentru impozitare conform acordurilor de evitare a dublei impuneri (acolo unde se aplică).

De asemenea, Declarația Unică se depune și de către persoanele fizice fără venituri care însă optează voluntar să plătească contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), pentru a fi asigurate în sistemul public de sănătate.

În acest caz, formularul se depune pentru a declara baza de calcul aleasă (de regulă echivalentul a 6 sau 12 salarii minime, în funcție de opțiune), iar termenul de depunere este tot 25 mai al anului în curs.

Nedepunerea la termen a Declarației Unice este considerată contravenție fiscală și atrage aplicarea unei amenzi din partea ANAF.

Potrivit Codului de Procedură Fiscală (art. 336 alin. 3), persoanele fizice care nu depun declarația în termen riscă o amendă contravențională între 50 și 500 de lei. Această sancțiune este de obicei primul pas pe care îl poate lua Fiscul față de cei care ignoră obligația declarativă.

Depunerea cu întârziere (după 25 mai) a declarației atrage, pe lângă posibilitatea amenzii de mai sus, și obligații fiscale accesorii sub formă de dobânzi și penalități de întârziere.

Concret, pentru orice impozit sau contribuție datorată pe veniturile declarate cu întârziere se calculează o dobândă de 0,02% pe zi de întârziere și o penalitate de 0,01% pe zi(aceste procente se aplică sumei datorate pentru fiecare zi după scadență)

Nedepunerea deloc a declarației (ignorarea completă a obligației) este și mai riscantă: în această situație, pe lângă amenda contravențională și dobânzile de 0,02%/zi menționate, se va aplica și o “penalitate de nedeclarare” suplimentară de 0,08% pentru fiecare zi de întârziere.

Această penalitate de nedeclarare se calculează tot asupra sumelor datorate și se adaugă peste dobânda și penalitatea standard de întârziere. Practic, pentru obligațiile fiscale ne declarate deloc, majorările totale pot ajunge la 0,1% pe zi(dobândă + penalitate întârziere) + 0,08% pe zi penalitate de nedeclarare, deci 0,18% pe zi cumulat. Într-un an întreg de întârziere, aceasta echivalează cu circa 65% din suma datorată – o povară semnificativă. Totuși, legea prevede o facilitate: dacă contribuabilul achită de bunăvoie debitul principal (impozitele/contribuțiile datorate) în termenul indicat în decizia de impunere emisă de ANAF, atunci penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75%.

Altfel spus, din acea penalitate de 0,08%/zi se va plăti efectiv doar 0,02%/zi (adică se aliniază cu nivelul dobânzii), însă doar dacă plata este făcută prompt, conform termenului stabilit de Fisc în actul de impunere. Această măsură are scopul de a stimula plata rapidă a restanțelor odată ce fiscul a stabilit din urmă obligațiile.

e scurt, principalele consecințe financiare ale neîndeplinirii la timp a obligației de declarare sunt: amenda (50-500 lei), dobânzile zilnice (0,02%) pentru plata întârziată a impozitelor, penalitățile de întârziere (0,01% pe zi) și, în cazuri grave de necomunicare, penalitatea de nedeclarare (0,08% pe zi).

1. După termenul legal (25 mai):
   • În 15 zile, ANAF identifică persoanele care nu au depus declarația.
   • În următoarele 15 zile, trimite notificări prin poștă sau Spațiul Privat Virtual.
2. Dacă nu răspunzi notificării:
   • ANAF calculează din oficiu taxele datorate, pe baza datelor disponibile (declarații anterioare, venituri raportate de terți etc.).
   • Emite o Decizie de impunere din oficiu (formular 256).
3. Dacă nu reacționezi nici după decizie:
   • Sumele devin datorii legale, cu dobânzi (0,02%/zi) și penalități (0,01%/zi).
   • ANAF poate începe executarea silită: somație, popriri pe conturi, venituri sau chiar sechestru pe bunuri.

• Depunere rapidă voluntară (max. 15 zile după termen)
  Dacă o depui din proprie inițiativă în cel mult 15 zile după 25 mai, riști doar avertisment, nu amendă (dacă ANAF nu te-a notificat încă).
• După notificarea ANAF
  Dacă ai fost notificat de ANAF, amenda (între 50-500 lei) devine probabilă. Depune cât mai repede pentru a limita riscurile.
• După impunerea din oficiu
  Ai 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere ca să trimiți declarația corectă. Dacă o faci, decizia din oficiu se anulează și se recalculează corect taxele.
• Plată rapidă = penalități mai mici
  Dacă plătești în termen obligațiile din decizia de impunere, penalitatea zilnică de 0,08% se reduce cu 75%.
• Corectarea erorilor (declarație rectificativă)
  Poți corecta oricând o declarație greșită (ideal cât mai repede). Nu e contravenție dacă corectezi din proprie inițiativă.
• Comunicare cu ANAF
  Dacă primești notificări și nu înțelegi situația, contactează ANAF. Uneori poți evita penalități doar clarificând neînțelegerile.

Potrivit unui răspuns oficial al ANAF, doar în anul 2024 au fost sancționate cu amendă peste 5.600 de persoane fizice care nu și-au depus la timp Declarația Unică. Acest număr arată că autoritățile fiscale aplică frecvent sancțiuni acelor contribuabili care ignoră termenul legal.

În primii ani de la introducerea acestui formular, problemele au fost și mai răspândite. Pentru veniturile din anul 2018 – primul an acoperit de noul mecanism – aproape 222.000 de persoane fizice au fost penalizate pentru neplata la termen a impozitelor și contribuțiilor stabilite. Practic, numărul celor sancționați a fost aproape egal cu al celor care și-au achitat la timp obligațiile, semn al confuziilor și dificultăților inițiale. Lucrurile s-au îmbunătățit însă în anul următor: pentru veniturile realizate în 2019, numărul celor sancționați a scăzut la puțin peste 50.000, în timp ce aproximativ 498.000 de contribuabili și-au achitat obligațiile la termen. Tendința arată o creștere treptată a gradului de conformare fiscală, pe măsură ce contribuabilii s-au familiarizat cu noul sistem.

În paralel, ANAF a început să folosească tot mai intens instrumentele digitale și bazele de date interconectate pentru a depista veniturile nedeclarate. De exemplu, în 2020 a reluat trimiterea de decizii de impunere din oficiu către PFA-uri care nu și-au declarat corect veniturile, în cadrul unei strategii mai ferme de conformare. O astfel de decizie este un semnal clar că ANAF deține informații despre veniturile tale și a trecut la acțiune în lipsa unei declarații voluntare. În aceste situații, comunicarea rapidă cu Fiscul și corectarea situației devin esențiale.

De asemenea, au existat cazuri particulare mediatizate, în care persoane cu venituri atipice – cum ar fi influenceri sau creatori de conținut pe YouTube și alte platforme sociale – au fost vizate de controale sau de ghiduri speciale emise de ANAF.

Veniturile obținute din promovare online trebuie, la rândul lor, declarate în formularul 212.

Nedeclararea acestora poate atrage impunerea din oficiu, mai ales dacă autoritățile detectează mișcări financiare nejustificate în conturile contribuabililor.