Mutația genetică care a schimbat omenirea

O echipă de cercetători a descoperit că domesticirea cailor nu a început cu aspectul sau dimensiunea lor, ci cu o mutație genetică rară care i-a făcut mai ușor de călărit. Studiul arată cum această modificare a schimbat radical cursul civilizației.

Oamenii de știință au încercat mult timp să afle cum caii sălbatici din stepele eurasiatice au ajuns să fie transformați în parteneri de călărie, de la animale nervoase și greu de controlat, la sprijin esențial pentru războaie, transport și agricultură.

O cercetare amplă condusă de Xuexue Liu și Ludovic Orlando a analizat genomul cabalin pe parcursul a mii de ani, urmărind 266 de markeri genetici legați de comportament, mărimea corpului și culoarea blănii. Rezultatele, publicate în revista Science, arată că primele selecții nu vizau aspectul exterior, ci temperamentul.

Unul dintre primele semnale a apărut în jurul genei ZFPM1, asociată la șoareci cu toleranța la stres și reducerea anxietății. Schimbarea genetică, produsă acum circa 5.000 de ani, a făcut ca animalele să devină mai calme și suficient de docile pentru a fi crescute în proximitatea oamenilor.

Momentul decisiv a apărut aproximativ 4.200 de ani în urmă, când o versiune rară a genei GSDMC a început să se răspândească rapid. În cazul oamenilor, variațiile din această zonă genetică sunt asociate cu durerile de spate și structura coloanei vertebrale. La cai însă, mutația a produs modificări ale vertebrelor, a îmbunătățit coordonarea mișcărilor și a întărit membrele.

Această transformare a permis apariția primilor cai de călărie. Frecvența variantei genetice a crescut de la 1% la aproape 100% într-un interval de câteva secole, un ritm pe care specialiștii îl consideră „aproape fără precedent în evoluție”.

Laurent Frantz, de la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, a explicat într-un comentariu că momentul favorabil pentru apariția cailor de călărie a fost acum circa 3.500 de ani, în stepele nordice ale Mării Caspice. Atunci, comunitățile locale au început să caute animale pentru transport și război, nu doar pentru hrană. Rarele mutații existente la caii sălbatici s-au întâlnit cu nevoile oamenilor, iar istoria a fost rescrisă.

Odată apărută, varianta genetică a transformat rapid peisajul. Caii purtători ai mutației s-au răspândit în toată Eurasia, înlocuind aproape toate celelalte specii de ecvidee domesticite, cu excepția măgarilor. Dovezile arheologice arată că principalul motor al schimbării a fost călăria, nu folosirea cailor la carele de luptă.

În câteva secole, călăreții s-au extins din stepele Volgăi până la granițele Chinei, iar cultura războinicilor călare a început să domine continentul. Această inovație a avut efecte majore asupra mobilității, a strategiilor de luptă și a organizării societăților.

Studiul arată și alte schimbări genetice produse ulterior. Începând cu epoca fierului, oamenii au preferat caii de talie mai mare, potriviți pentru cavalerie. Tot atunci au apărut selecții legate de culoarea blănii, precum nuanțele castanii, petele albe sau modelele argintii. Totuși, aceste preferințe estetice au rămas secundare față de impactul enorm al mutației GSDMC.

Caii au devenit indispensabili în formarea imperiilor și în desfășurarea războaielor. Arcașii călare au schimbat modul de luptă în Asia, iar posibilitatea de a călători rapid pe distanțe mari a deschis drumuri comerciale și a stimulat migrațiile. În agricultură, plugurile trase de cai au contribuit la creșterea productivității.

Cercetătorii atrag atenția că astfel de mutații apar extrem de rar, iar majoritatea dispar înainte să aibă un impact. Dacă varianta GSDMC nu ar fi supraviețuit, sau dacă oamenii nu ar fi descoperit utilitatea cailor de călărie, civilizația ar fi urmat un drum complet diferit.

După cum arată și Laurent Frantz, „acești primi călăreți au declanșat o revoluție care a schimbat lumea, arătând cum cele mai mari curente istorice pot porni de la cele mai mici schimbări biologice”.

De la primele călătorii călare până la cavaleria medievală și transportul agricol, relația dintre om și cal a stat la baza dezvoltării societăților. Totul a pornit de la o mică secvență de ADN care a modificat coloana vertebrală și a întărit membrele, făcând posibilă urcarea omului în șa, potrivit zmescience.com.