Mai poți mânca legumele care au încolțit? Când devin toxice și care este diferența dintre cartofi, ceapă și usturoi pe care trebuie să o știi

Cartofii, ceapa și usturoiul nu trebuie tratați la fel atunci când încolțesc. În cazul cartofilor, mugurii și înverzirea pot indica niveluri crescute de toxine naturale. Ceapa și usturoiul încolțite pot fi, în general, consumate, dacă nu prezintă semne de alterare. Aspectul și consistența legumelor sunt importante înainte de a le pune în mâncare.

Un cartof cu câțiva muguri mici nu trebuie neapărat aruncat. Dacă este încă ferm, nu este înverzit și nu prezintă semne de degradare, poate fi folosit după îndepărtarea completă a mugurilor și a porțiunii din care aceștia cresc. Recomandarea apare în explicațiile specialiștilor consultați de BBC.

Situația se schimbă când cartoful este foarte moale, puternic zbârcit sau are lăstari mari. În aceste condiții, este indicat să fie aruncat. Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor, BfR, recomandă evitarea cartofilor vechi, uscați, verzi sau puternic încolțiți.

În cazul cepei și al usturoiului, apariția lăstarilor nu aduce același risc de toxicitate. Profesorul Cathie Martin, specialist în științe vegetale la Universitatea din East Anglia, explică pentru BBC că lăstarii folosesc nutrienții depozitați în bulbi.

Încolțirea poate modifica însă gustul și textura. Ceapa și usturoiul pot deveni mai amare sau mai moi. Dacă apar mucegai, miros neplăcut ori semne evidente de putrezire, legumele trebuie aruncate.

Cartofii conțin în mod natural glicoalcaloizi. Acești compuși ajută planta să se apere împotriva dăunătorilor și a microorganismelor. Printre ei se numără solanina și chaconina.

Concentrațiile pot fi mai ridicate în muguri, în jurul „ochilor” cartofului și în coajă. Înverzirea este un semnal de avertizare. Culoarea verde provine de la clorofilă, dar poate apărea în condiții care favorizează și acumularea toxinelor.

Dr. Chris Bishop, lector în tehnologie post-recoltare la Universitatea din Lincoln, explică pentru BBC că mugurii trebuie eliminați complet. Specialistul recomandă îndepărtarea zonei în care aceștia sunt fixați în tubercul.

Autoritățile britanice recomandă, de asemenea, eliminarea mugurilor și a porțiunilor verzi înainte de preparare. Această recomandare nu trebuie confundată cu posibilitatea de a recupera orice cartof, indiferent de starea lui. Pentru cei puternic înverziți, deteriorați sau cu încolțire avansată, alegerea prudentă este aruncarea.

Nici fierberea, nici coacerea sau prăjirea nu oferă garanția eliminării toxinelor. Potrivit autorităților sanitare canadiene, aceste metode de preparare nu reduc semnificativ nivelurile de glicoalcaloizi. Un cartof nepotrivit pentru consum nu devine sigur doar pentru că este gătit.

Gustul amar este un alt motiv pentru a opri consumul. BfR recomandă ca preparatele din cartofi care au un asemenea gust să nu fie mâncate.

Intoxicațiile sunt rare, dar pot provoca greață, vărsături, diaree și dureri abdominale. În forme severe pot apărea tulburări ale stării de conștiență. Autoritățile britanice subliniază că intoxicația cu glicoalcaloizi este foarte rară, în raport cu volumul mare de cartofi consumați.

Păstrarea corectă a legumelor reduce risipa și întârzie degradarea. Cartofii trebuie feriți de lumină și ținuți într-un spațiu răcoros, uscat și aerisit. Nu este recomandată spălarea lor înainte de depozitare, deoarece umiditatea favorizează alterarea.

Este bine să fie păstrați separat de ceapă. Verificarea periodică permite îndepărtarea exemplarelor deteriorate înainte ca acestea să afecteze restul proviziilor.

Ceapa și usturoiul au nevoie, la rândul lor, de un loc uscat și bine ventilat. Pungile închise ermetic rețin umezeala. Pentru depozitare sunt mai potrivite recipientele care permit circulația aerului, precum pungile de plasă sau cele de hârtie.