Descoperire neobișnuită în cazul unei mumii egiptene din anul 1200. Arheologii spun că asta schimbă totul

Arheologii au făcut în cazul unei mumii egiptene o descoperire uimitoare, care i-a pus pe gânduri. Mumia datează din jurul anului 1200 B.C., iar în comparație cu restul rămășițelor găsite de cercetători, aceasta este mult mai specială.

Descoperire neobișnuită în cazul unei mumii egiptene din anul 1200. Sursa foto: Pixabay

Mumia a fost analizată și scanată de un tomograf care a scos la iveală o neobișnuită practică egipteană. Asta schimbă totul despre ceea ce arheologii știau despre cum erau îmbălsămate și și conservat mumiile la acea vreme.

Este vorba despre o mumie a unui egiptean obișnuit. Faraonii și familiile înstărite își conservau morții cu diferite uleiuri și diferite ierburi, cu un proces de mumificare mult mai complex. O persoană care nu făcea parte dintr-o familie bogată era cu totul altfel mumificată, ceea ce schimbă clar părerea arheologilor, dar și ce știam mai exact despre cum se producea acest obicei în cazul oamenilor obișnuiți.

Mumia egipteană descoperită, care datează din jurul anilor 1200 B.C., a fost cu totul altfel conservată, o practică neobișnuită și nemaiîntâlnită în ceea ce privește prezervarea mumiilor.

În urma scanării trupului în aparatul tomograf, arheologii au descoperit că mumia a fost învelită de mai multe ori în fâșii din pânză de in, iar după fiecare înveliș cu pânză, corpul era îmbrăcat într-un strat de nămol. Până acum, acest obicei nu a mai fost descoperit în procesul de mumificare cunoscut până în prezent.

Cercetătorii cred că mumiile erau învelite astfel pentru a repara traumatismele vizibile ale corpului în urma mumificării, dar și pentru a imita obiceiurile faraonilor de mumificare, care erau mult mai costisitoare.

Este posibil ca vechii egipteni să fi folosit această tehnică de conservare, care nu a fost văzută niciodată în arheologia egipteană, pentru a repara daunele aduse corpului mumificat și a imita obiceiurile de înmormântare regale.

Arheologii au descoperit că picioarele au fost înfășurate în straturi de pânză cu nămol de 2.5 centimetri, iar fața a fost acoperită cu un strat de nămol de 1,5 milimetri.

După analizele realizate în laborator în ceea ce privește nămolul folosit pe față și în jurul capului s-a descoperit că stratul de nămol a fost acoperit cu un praf alb, ori chiar un material pe bază de calcar, care a fost acoperit cu o vopsea minerală albă.

Cercetărorii au descoperit că mumia avea fracturi severe la picioare, dar și alte traumatisme pe restul corpului ce ar fi putut fi realizate după ce mormântul ar fi fost profanat, dar și înainte ca egipteanul să fi murit.

Repararea corpului i-ar fi asigurat pe apropiați că decedatul va continua să trăiască în viața de apoi.

Așadar, înfășarea corpului cu fâșii din pânză și nămol poate însemna și mumificarea decedatului de către oamenii săraci din timpurile trecute, o versiune mai ieftină comparativă cu învelișul rășinelor folosit de faraoni și oamenii bogați din acea epocă. Practic, o imitare a funerariilor bogaților.

„Statutul în societatea egipteană a fost măsurat în mare parte prin apropierea de rege”, este de părere Karin Sowada, arheolog la Universitatea Macquarie din Sydney, scrie sciencenews.org.

Identitatea și poziția socială a mumiei rămâne un mister. Analizând și alte ale oamenilor obișnuiți din Egiptul antic poate duce la cunoașterea practicii de mumificare a oamenilor simpli din acele timpuri.

În Egiptul antic, practica de mumificară poate fi barbară pentru timpurile noastră, căci după moarte, decedatului îi era extra pe nas creierul cu o tijă, iar cutia craniană era umplută cu o soluție pentru curățarea interiorului, eliminarea bacteriilor.

Toate organele, cu excepția inimii, erau scoase și conservate separat, după care abdomenul era curățat cu ierburi.

Inima rămânea în corp pentru că egiptenii credeau că inima este organul gândirii, nu creierul, și că inima putea demonstra în viața de apoi bunătatea celui mort.

Ulterior, corpul era lăsat timp de 40 de zile într-o soluție cu sare, spălat și înfășurat în bandaje cu rășină, carbonat de sodiu, care absoarbe umezeala, uleiuri aromate și pus în sarcofag, scrie historia.ro.