ASL PLS? Cum au evoluat acronimele și jargonul de pe internet?

Dacă ați petrecut timp pe IRC sau Yahoo Messenger în anii 2000, probabil recunoașteți expresia „ASL pls” – prescurtare de la Age/Sex/Location, please, folosită la inițierea conversațiilor online pentru a afla vârsta, sexul și localitatea interlocutorului.

Astăzi însă, astfel de acronime par relicve ale începuturilor internetului, iar limbajul online al noilor generații poate suna ca o limbă străină pentru părinți și bunici.

Cum s-a ajuns aici? Haideți să explorăm evoluția jargonului digital folosit de români, de la epoca mIRC și SMS până la era TikTok, Discord și WhatsApp.

Primele forme de argou online în România au apărut odată cu răspândirea serviciilor de chat precum IRC/mIRC în anii ’90. În acea perioadă de pionierat, comunicarea era aproape exclusiv text, fără profile sau poze, așa că utilizatorii și-au dezvoltat propriul cod pentru a economisi timp și caractere. Termeni precum LOL, BRB sau ASL pls au devenit rutină zilnică în canalele de chat, preluați direct din cultura anglofonă a internetului.

De atunci mediul online s-a diversificat enorm: de la jocuri multiplayer la bloguri, forumuri și rețele sociale pentru toate vârstele, fiecare dezvoltându-și propriul dialect digital.

În paralel, pe la începutul anilor 2000, românii au început să comunice tot mai mult prin SMS-uri pe telefoanele mobile. Mesajele text erau scurte (limitate la 160 de caractere) și uneori taxate pe bucată, ceea ce i-a împins pe utilizatori să „fenteze” limita impusă folosind prescurtări și abrevieri cât mai creative.

Așa a apărut un micro-limbaj de SMS în limba română: „cmf” pentru ce mai faci, „nb” pentru noapte bună, „ms” pentru mersi, „dc” pentru de ce ș.a.m.d.

Pe messenger-ul internet (Yahoo Messenger era rege la mijlocul anilor 2000), același fenomen continua – tinerii prescurtau cuvinte și în română, adesea imitând modelul englezesc. Lingviștii au observat chiar că multe abrevieri românești copiau stilul acronimelor engleze: de pildă CF = ce faci (asemănător cu “HW” = how are you), CPL = cu plăcere, VB = vorbim, K să = ca să, RPD = repede, FTL = fetele etc.

Desigur, și cele englezești autentice erau la loc de cinste: de la clasicele LOL (Laughing Out Loud – râd zgomotos) și BRB (Be Right Back – revin imediat), până la IDK (I don’t know – nu știu) sau OMG (Oh My God – O, Doamne!*). Toate circulau intens pe chat și SMS, de multe ori stârnind confuzie în rândul celor nefamiliarizați cu „limbajul Internetului”.

Odată cu expansiunea rețelelor de socializare (hi5, apoi Facebook după 2008) și cu trecerea la smartphone (deceniu 2010), modul de comunicare online a evoluat iar. Pe forumuri și pe grupurile de pe hi5, utilizatorii tineri foloseau în continuare combinații de limbă română cu englezisme, dar începeau să apară și tendințe de „decorare” a textului: alternanțe de litere mari/mici, folosirea cifrelor în loc de litere (leetspeak) și abundența de emoticoane construite din caractere text (:-), :P, =)) etc.).

De exemplu, în epoca Yahoo Messenger era foarte popular emoticonul „=))” pentru râs în hohote – atât de popular încât mulți scriau pur și simplu =)) ca să arate că ceva e foarte amuzant, echivalent cu LOL sau „ha-ha”.

Tot în acea perioadă, litera k ajunsese să țină loc de cuvântul „că” (ex: „cred k da”), iar combinația sh substituia grupul „șt” din dorința de a da un aer cool textului (ex: „nu știu” → „nu shiu” sau „nush” pentru nu știu). Aceste practici erau semnele creativității juvenile în mediul digital de atunci, dar și ale nevoii de a tasta repede pe telefoane cu taste numerice și pe tastaturi incomode.

Pe măsură ce internetul mobil a devenit omniprezent și tarifele la mesagerie au scăzut, unele jargonisme au dispărut pur și simplu, odată cu contextul lor tehnologic. Un exemplu elocvent este expresia „a da bip” – foarte la modă în anii 2000, când tinerii sunau scurt pe cineva (un beep pierdut) ca semnal că vor să fie apelați înapoi sau doar ca salut.

Astăzi nu se mai „dă bip”, pentru că abonamentele cu minute nelimitate și mesageria gratuită au făcut gestul inutil.

La fel, întrebarea standard „ASL pls?” nu-și mai are rostul – pe rețelele moderne profilul utilizatorului îți arată deja (dacă vrea) vârsta, orașul sau alte detalii, iar abordarea directă cu astfel de întrebări a devenit demodată.

În locul jargonului de altădată, noile platforme precum WhatsApp, Instagram, Discord, TikTok au adus noi forme de exprimare. Chat-ul scris a rămas important, dar modul în care scriu și vorbesc online adolescenții de azi diferă considerabil de generațiile precedente.

Să vedem câteva exemple concrete de termeni și acronime vechi vs. noi, precum și influența masivă a internetului anglofon asupra “românslang-ului” contemporan.

Nota: Unele acronime „vechi” încă rezistă și astăzi, mai ales cele devenite universale (LOL, OMG, BRB etc.).

De asemenea, multe expresii noi sunt mai degrabă cuvinte slang decât acronime – de exemplu „cringe”, „sus” (suspect/ suspect, popularizat de jocul Among Us), „rizz” (șarm, carismă la agățat) sau „slay” (tare, formidabil) sunt termeni argotici recenți de origine engleză care au pătruns masiv în vorbirea online a tinerilor.

Spre deosebire de acronimele clasice, aceste cuvinte noi nu sunt prescurtări, ci împrumuturi lingvistice directe din cultura internet anglo-saxonă.

Limba engleză este, practic, lingua franca a internetului global, iar jargonul online românesc reflectă puternic acest lucru. Majoritatea prescurtărilor folosite pe chat provin din engleză, de la binecunoscutele LOL, BRB, BTW, IDK până la acronime intrate deja în vorbirea cotidiană precum NASA, USB, PDF (diferite ca registru, dar provenind tot din engleză). În plus, tinerii au început să creeze și abreviaturi româneștidupă modelul anglo-saxon – cum am văzut, „ce faci” a devenit CF, „cu plăcere” a devenit CPL, „vorbim” -> VB ș.a.m.d.

Lingviștii consideră că această tendință de imitare a modelului englez este un efect direct al globalizării culturale și al prestigiului de care se bucură engleza în rândul tinerilor.

Practic, internetul a expus generația tânără la un val imens de content în engleză, astfel că „stând foarte mult pe internet și consumând foarte mult content în engleză, ni s-au cam combinat vocabularele”, după cum mărturisește un tânăr intervievat

Un aspect fascinant al evoluției jargonului de internet este modul cum fiecare generație de utilizatori își pune amprenta și, totodată, cum apar rupturi de comunicare între vârste. Limbajul online accentuează fenomenul de generație cu limbaj propriu, similar cu argoul adolescentin din toate timpurile, dar amplificat de viteza și amploarea internetului.

Generația Z (născuți ~1997-2012, adolescenții și tinerii de azi) împreună cu mai noii Alfa (copiii născuți după ~2013) par să vorbească „pe limba lor”, fapt observat adesea de părinți. „Dacă v-ați născut înainte de 1997, s-ar putea să vi se pară că auziți o limbă străină” când ascultați discuțiile tinerilorobservatornews.ro, notează un articol media. Vocabularul lor, influențat de rețelele sociale, „dă eroare” urechilor neobișnuite cu termeni ca “slay”, “cringe”, “FOMO” sau “YOLO”.

Cu alte cuvinte, generațiile mai în vârstă chiar au nevoie de un „dicționar” ca să descifreze slang-ul copiilor lor – și nu, nu e doar o figură de stil, ci realitatea cu care se confruntă mulți părinți și bunici ai Gen Z.

Această barieră de comunicare apare deoarece tinerii folosesc masiv referințe pop culture de ultimă oră, englezisme și formule interne grupului lor, toate necunoscute celor mai mari.

Pentru Millennials (Generația Y, născuți ~1981-1996), situația e undeva la mijloc. Ei au crescut odată cu internetul: au fost adolescenți în era mIRC, SMS și hi5, așa că au fost primii care au spus “LOL”, “BRB”, au scris “k” în loc de “că” și au populat messenger-ul cu emoticoane text. Mulți millennials folosesc și astăzi anumite acronime old-school (de exemplu, unii încă tastează “pls” pentru “te rog”, obicei păstrat din chaturile tinereții). De asemenea, mulți cunosc engleza suficient cât să înțeleagă termeni recenți ca “cringe” sau “bruh”, ba chiar să-i folosească ironic. Cu toate acestea, milennialii tind să aibă un vocabular online mai apropiat de română sau de engleza standard față de Gen Z. De pildă, ei încă spun „cool” cu sensul de “șmecher/mișto”, pe când un adolescent Gen Z consideră “cool” un cuvânt depășit. Un student Gen Z intervievat spunea: „‘cool’ nu se mai folosește, deja e... pff”, sugerând că acest termen al anilor 2000 li se pare demodat.

În loc de cool, tinerii preferă azi “tare” sau chiar “slay” (din engleză) pentru a lăuda ceva mișto.

Cât despre Generația X (părinții multora dintre mileniali, născuți ~1965-1980) și Boomeri (născuți înainte de ~1964), aceștia fie au intrat pe internet la maturitate, fie folosesc mai puțin mediul digital informal. Mulți părinți din Gen X folosesc rețele ca Facebook sau WhatsApp, dar limbajul lor în mediul online este apropiat de cel convențional. Ei apelează frecvent la emoji-uri simple (👍, 😊) și formule clasice (“La mulți ani!” întreg, nu LMA de exemplu). Unii au învățat de la copii câteva prescurtări populare – nu e neobișnuit ca o mamă cool să scrie “LOL” sau “OMG” în comentarii – însă, per ansamblu, generațiile mai vârstnice evită slang-ul. Chiar și când folosesc englezisme, adesea stilul diferă: se vorbește despre o “romgleză de corporație” (gen “am un call, trimite-mi un email cu attach, să forwardez la manager”), foarte diferită de romgleza ludică a tinerilor.

Memele (imagini sau clipuri virale încărcate de umor și referințe culturale) și emoji-urile au devenit o parte esențială a comunicării online, completând sau chiar înlocuind cuvintele și acronimele clasice. În prezent folosim mai puține cuvinte și mai multe simboluri (fețe zâmbitoare, emoticoane) pentru a exprima ceea ce simțim în mediul online.

De pildă, în loc să scriem “haha, râd cu lacrimi”, e mult mai ușor să trimitem direct un emoji 😂. În loc de „sunt șocat”, alegem un 😮; în loc de „sunt furios”, punem un 😡. Această “limbă” a pictogramelor este intuitivă și universală, permițându-ne să comunicăm rapid emoții, uneori dincolo de bariera lingvistică.

Fenomenul emoji a luat amploare în ultimul deceniu, astfel că astăzi avem peste 3.500 de emoji-uri oficiale Unicode care acoperă aproape orice stare sau obiect.

Tinerii sunt foarte inventivi în a combina emoji-uri pentru mesaje subtile. De exemplu, 💀 (craniu) este folosit cu sensul figurat „am murit de râs”, 🔥 înseamnă „foc” (ceva e foarte tare), 🙏 poate semnala “te rog/mulțumesc” (ca un “hands pressed”), iar 🗿 (statuia Moai) a ajuns meme pentru “impasibilitate/stoicism”. Practic, un singur simbol bine ales poate ține locul a cuvintelor întregi – “o imagine face cât o mie de cuvinte” se aplică perfect în era digitală. Experții avertizează însă că această dependență de simboluri ar putea avea consecințe: fiind atât de obișnuiți să comunicăm prin fețe și gif-uri, unii tineri ar putea întâmpina dificultăți în a exprima aceeași bogăție de emoții prin cuvinte, în viața reală.

Meme-urile reprezintă și ele un capitol interesant. Un meme popular poate genera instantaneu noi expresii sau replici pe care apoi tinerii le folosesc uzual online. Să ne gândim la meme-ul global “NPC” (non-player character) – inițial un concept din jocurile video, a devenit pe internet o metaforă glumeață pentru oameni considerați “programați”, fără personalitate proprie. Astăzi, nu e surprinzător să vezi comentarii ca “Frate, tipul ăsta e NPC, răspunde numai cu fraze clișeu” – un exemplu de concept meme preluat în jargonul curent. Alt exemplu: “cringe” a intrat în mainstream tot prin meme-uri și video-uri virale care etichetau situații stânjenitoare; acum e un cuvânt obișnuit printre tineri, deși bunicii poate ar spune în loc “Mi-a venit să intru în pământ de rușine”.

Meme-urile permit și comunicarea implicită: uneori, în loc să răspunzi cu o propoziție, trimiți direct un GIF sau o imagine celebră. De pildă, cineva anunță o veste proastă pe un grup și tu răspunzi cu faimoasa poză a lui Michael Jackson mâncând popcorn – ai transmis instant “I’m here just for comentarii / se anunță scandal, stau să privesc” fără să scrii un cuvânt. Sau la o reușită a cuiva, în loc de “felicitări”, trimiți meme-ul cu Leonardo DiCaprio ridicând paharul de șampanie. Aceste inside jokes vizuale fac parte din noul limbaj colectiv al internetului. Generația Z navighează natural acest limbaj, schimbând meme-uri și emoji-uri ca pe un cod secret pe care adulții uneori nu-l prind.

În esență, emoji-urile și meme-urile au devenit extensii ale jargonului textual, oferind moduri alternative de a transmite mesajul. Ele nu au înlocuit complet cuvintele – tinerii încă scriu mult, doar că își pigmentează textele cu simboluri și imagini. Un mesaj tipic pe WhatsApp al unui adolescent de azi ar putea arăta așa: “Bro, ai văzut clipul ăla? 😂😂 Gen e super cringe, nu pot 🤦. Dar tipa aia a fost slay fr fr. 🔥”. Acest scurt mesaj combină englezisme (“bro”, “slay”, “fr fr” = for real, for real), prescurtări (“gen” în loc de “adică”), emoji-uri de râs, de facepalm și de foc, totul pentru a crea o comunicare bogată, eficientă și plină de nuanțe pentru cine e în bula culturală potrivită. Iar dacă bunica ar încerca să citească acest mesaj, probabil ar rămâne cu multe semne de întrebare... 😅