Ardeiul iute, cu aroma lui intensă și cu efectul lui revigorant, își găsește loc alături de o multitudine de mâncăruri, aducând un plus de savoare fiecărei farfurii. Fie că îl găsim alături de sarmale, în sosuri picante sau în preparate exotice, el adaugă acel 'ceva' care transformă orice masă într-o experiență memorabilă. Dar, dincolo de rolul său culinar, ardeiul iute își dezvăluie și o latură mai puțin cunoscută: aceea de instrument de apărare și armă chimică. Descoperiți călătoria impresionantă a acestui condiment, de la bucatăria tradițională la autoapărare și controlul maselor.

Ardeiul iute, în calitatea sa de fruct al plantelor din genul Capsicum, este recunoscut pentru gustul său picant și intens. Componenta responsabilă pentru acest gust este un compus numit capsaicină.

Simplu spus, capsaicina "păcălește" receptorii din gură și limba, făcându-ne să simțim o senzație de arsură sau căldură, chiar dacă nu există o sursă reală de căldură. Acest efect picant variază de la un ardei la altul, iar intensitatea sa se măsoară în unități Scoville. Un ardei cu o valoare mare de unități Scoville va fi mai picant decât unul cu o valoare mică.

Deși această senzație de arsură poate fi uneori intensă, capsaicina are și multe beneficii pentru sănătate. A fost cercetată pentru proprietățile sale benefice, inclusiv cele antiinflamatorii și analgezice. În plus, este folosită în unele unguente pentru ameliorarea durerilor musculare și articulare.

Ardeiul iute provine din genul de plante Capsicum și este originar din America Centrală și de Sud. A fost introdus în alte părți ale lumii de exploratori și comercianți și astăzi este cultivat și consumat pe scară largă în multe culturi și regiuni.

După descoperirea Americii de către Cristofor Columb la sfârșitul secolului al XV-lea, numeroase plante au fost aduse în Europa, inclusiv ardeiul. Se crede că ardeiul a ajuns în Europa în jurul anului 1500.

În ceea ce privește ajungerea sa specifică în România, nu există o dată exactă, dar se poate presupune că, odată cu răspândirea sa în Europa, a ajuns și în regiunea Balcanilor și ulterior în România în secolele XVI sau XVII. A fost rapid adoptat în bucătăria locală și a devenit un ingredient esențial în multe preparate tradiționale românești.

Înainte de introducerea ardeiului iute, românii foloseau piperul negru pentru a adăuga picănțime mâncărurilor. De asemenea, muștarul era uneori folosit pentru gustul său puternic. Alte ierburi, precum cimbru sau mărar, erau utilizate pentru aromă, dar nu oferă aceeași picănțime ca ardeiul iute.

Scoville este o unitate de măsură folosită pentru a determina gradul de picănțime al ardeiului iute și al produselor care conțin capsaicină, compusul care dă ardeiului iute gustul picant.

Testul Scoville a fost creat în 1912 de către farmacistul Wilbur Scoville. Inițial, testul se bazase pe degustarea soluțiilor diluate de extract de ardei până când picănțimea nu mai putea fi detectată. În zilele noastre, metodele moderne, cum ar fi cromatografia lichidă, sunt folosite pentru a măsura concentrația de capsaicină, dar rezultatele sunt adesea exprimate în unități Scoville (SHU, sau Scoville Heat Units).

Cu cât un ardei are mai multe unități Scoville, cu atât este mai picant. De exemplu, un ardei bell (ardei gras) are 0 SHU (deoarece nu este picant deloc), în timp ce un ardei iute de tipul Carolina Reaper poate avea peste 2 milioane SHU, făcându-l unul dintre cei mai picanți ardei din lume.

Cercetători din Buzău au creat un ardei iute cu o iuțime de 2000 de ori mai mare decât unul obișnuit, care a făcut senzație la congresul mondial de la Paris.

Acesta a rezultat din încrucișarea unui soi local cu soiuri internaționale, la solicitarea unui producător local de cârnați pentru un ardei mai picant. Se pretinde că este cel mai iute ardei din lume.

Recordul mondial pentru cel mai iute ardei, conform Guinness Book, este deținut de Carolina Reaper din SUA. Totuși, cercetătorii din Buzău susțin că ardeiul lor, încă nedenumit, are 2,4 milioane de unități Scoville, depășind recordul. Ardeiul românesc este în proces de omologare.

Cel mai iute ardei din lume a fost creat în România. Este în procedură de omologare

Cel mai iute ardei din lume a fost creat în România. Este în procedură de omologare

Stirileprotv.roDan Oprea

Când este folosită în concentrații mari, capsaicina poate provoca iritații intense ale ochilor, pielii și căilor respiratorii. De aceea, capsaicina a fost adaptată ca "armă chimică" non-letală în forme precum sprayurile cu piper.

Aceste sprayuri sunt folosite de forțele de ordine și de către civili ca mijloc de autoapărare pentru a dezorienta sau imobiliza temporar un potențial agresor.

Capsaicina produce o ardere intensă și temporară, incapacitând temporar persoana afectată fără a cauza daune permanente.

Capsaicina este de asemenea folosită în spray-urile anti-urs. Aceste spray-uri sunt formulate special pentru a respinge urșii în cazul unei întâlniri neașteptate sau potențial periculoase în sălbăticie. Concentrația de capsaicina din aceste spray-uri este foarte ridicată, destinată să cauzeze o iritație intensă ursilor, forțându-i să se retragă. Este o metodă non-letală de a evita un atac de urs și este recomandată pentru cei care se aventurează în zone unde șansele de întâlnire cu urșii sunt mari.

Spray-ul cu capsaicina (sau spray-ul cu piper) conține substanța chimică activă din ardeii iuți care provoacă o reacție de arsură și disconfort. Deși este permis pentru autoapărare și controlul mulțimilor în multe țări, utilizarea lui în război este considerată ilegală conform legislației internaționale, fiind clasificat ca o "armă chimică".

Provocarea "Hot Pepper Challenge" este un trend viral pe internet unde participanții se filmează mâncând ardei extrem de iuți și apoi încarcă videoclipurile online.

Deși consumul de ardei extrem de iuți nu este toxic în cantități normale, au existat cazuri în care provocarea a dus la complicații de sănătate.

Ardeiul iute poate fi periculos din mai multe motive, datorită conținutului său de capsaicină, substanța care îi conferă iuțimea. Iată câteva dintre riscurile asociate cu consumul excesiv sau manipularea inadecvată a ardeiului iute:

1. Arsuri și iritații: Contactul cu pielea sau mucoasele (ochi, nas, gură) poate provoca iritații și arsuri. Aceasta este cauza principală pentru care mulți oameni simt o senzație de arsură în gură și pe buze atunci când mănâncă ardei iute.
2. Probleme digestive: Consumul în exces poate irita tractul digestiv, ducând la dureri de stomac, indigestie sau chiar ulcerații gastrice la persoanele predispuse.
3. Reacții alergice: Deși sunt rare, unele persoane pot avea reacții alergice la ardeiul iute, care se manifestă prin dificultăți de respirație, umflături sau erupții cutanate.
4. Riscul de aspirație: Există un risc, deși mic, de a inhala accidental ardei iute mărunțit sau praf de ardei, ceea ce poate provoca dificultăți de respirație.
5. Reacții adverse severe: În cazuri extreme, consumul de ardei foarte iuți poate duce la vărsături, diaree, amețeli sau halucinații. Există și cazuri în care persoanele au ajuns la spital datorită complicațiilor severe, cum ar fi ruptura esofagului din cauza vărsăturilor puternice.
6. Interacțiuni medicamentoase: Capsaicina poate interacționa cu anumite medicamente, modificând modul în care acestea funcționează în organism.