Reacția neașteptată a unui polițist după ce o femeie gravidă s-a prăbușit la pământ. Fiul de trei ani plângea speriat

O femeie însărcinată în 34 de săptămâni a căzut la pământ în Pasajul Unirii din Iași, miercuri după-amiază, din cauza unor contracții puternice. Alături de ea se afla copilul ei, de aproximativ 3 ani, speriat și agitat. Un polițist local, Mirel, aflat în zonă, a intervenit imediat și l-a preluat pe cel mic până la sosirea ambulanței.

Situația tensionată din pasaj s-a calmat după ce agentul de poliție locală a reușit să calmeze copilul și să-i ofere siguranță până când mama a primit ajutorul medical necesar.

Intervenția rapidă a echipei și felul în care Mirel a reușit să gestioneze emoțiile unui copil aflat în fața unei scene de criză au atras imediat atenția trecătorilor.

Trecătorul care a surprins scena a transmis fotografia și informația despre momentul dificil prin care trecea femeia însărcinată. Pasajul era aglomerat, iar căderea ei, provocată de contracții intense, a atras atenția celor din jur.

Copilul de aproximativ 3 ani era vizibil tulburat, încerca să o atingă pe mama lui și cerea să fie ținut în brațe fără să înțeleagă ce se întâmplă. Reacția emoțională a celui mic a complicat situația, pentru că mama, aflată deja într-un moment de epuizare fizică, nu mai avea puterea de a-l liniști.

Colegii polițiști locali, aflați în proximitate, s-au apropiat imediat pentru a evalua starea femeii și pentru a se asigura că primește ajutor până la sosirea ambulanței. În astfel de situații, fiecare secundă contează, iar menținerea unui mediu cât mai calm devine esențială, mai ales când un copil este martor direct al durerii prin care trece un părinte.

Mirel, unul dintre agenți, a înțeles încă din primele momente că siguranța emoțională a copilului este un element cheie pentru a evita escaladarea situației. A observat spaima din ochii lui, agitația și nevoia continuă de apropiere.

A decis să îl ia în brațe pentru a-l îndepărta de scena care îl tulbura. Încercarea copilului de a se agăța de mama lui era un semn clar de panică, iar lipsa unui adult care să îi ofere confortul de care avea nevoie putea transforma momentul într-un episod traumatic.

Faptul că Mirel este tată a doi copii mici a avut un rol important în modul în care a reacționat. A știut din instinct ce cuvinte pot calma un copil și ce mișcări îi pot oferi siguranță, într-un mediu în care zgomotul, trecătorii și agitația pot amplifica neliniștea. A inițiat un dialog simplu, adaptat vârstei celui mic, și a creat o interacțiune care l-a ținut departe de momentele tensionate prin care trecea mama lui. În timp ce colegii lui se ocupau de apelul medical și de monitorizarea femeii, Mirel și-a concentrat atenția pe stabilitatea emoțională a copilului.

Reacția copilului s-a schimbat treptat după ce a fost luat în brațe. Mirel i-a vorbit calm, i-a atras atenția cu gesturi simple și i-a oferit contact vizual constant, pentru ca cel mic să nu simtă că este într-un pericol, a relatat Pescobar Alin, un tânăr din Iași.

În astfel de situații, modul în care un adult își dozează tonul vocii poate influența direct starea emoțională a unui copil. Mirel a ales să îi distragă atenția prin jocuri verbale și mișcări line, menite să îi aducă senzația de control.

Copilul s-a relaxat treptat, iar comportamentul lui a arătat că începe să se simtă în siguranță. Spre uimirea trecătorilor, după câteva minute, copilul s-a ghemuit în brațele lui Mirel și a rămas acolo fără să mai privească înapoi spre mama lui, preocupat de animațiile de pe telefon.

În timp ce restul echipei se asigura că mama primește atenția medicală de urgență, copilul își găsise un sprijin temporar în brațele agentului. Nimic nu l-a făcut să se teamă, iar în final, momentul care ar fi putut crea o traumă pentru el s-a transformat într-o amintire de siguranță.

Când bunica a ajuns la fața locului, l-a găsit pe cel mic liniștit, rezemat de umărul lui Mirel, semn că intervenția a fost nu doar utilă, ci și necesară pentru starea emoțională a copilului.

Mama a fost preluată de echipajul medical și a primit îngrijiri de specialitate, iar faptul că nu a trebuit să gestioneze simultan și panica copilului a fost un sprijin real în acel moment de vulnerabilitate.