Nu mânca acest pește, poți să mori dacă nu știi să-l prepari. Este cel mai toxic pește din lume: conține o substanță de 1.200 de ori mai toxică decât cianura și nu are antidot
Peștele este un aliment plin de grăsimi sănătoase și este ales pentru mesele de prânz sau cină de multe familii. Peștele este considerat cel mai sănătos tip de carne, însă există și pești care pot provoca inclusiv moartea sau care sunt suficienți de toxici încât să facă rău.
Peștele este de multe ori o masă bogată și oferă mulți nutrienți buni pentru sănătate, însă este importantă sursa peștilor, ce conțin acești pești și cum au fost crescuți. De multe ori avem tendința de a nu fi atenți la etichetă, însă este esențial ca pentru familia și copiii noștri să fim conștienți că în supermarketuri pot ajunge pești din crescătorii unde sunt tratați chimic sau pești care pot fi extrem de periculoși dacă nu sunt gătiți în condiții optime.
Care este cel mai toxic pește din lume
De exemplu, cel mai toxic pește din lume este peștele-puffer (din familia Tetraodontidae), cunoscut și sub numele de fugu în Japonia. Acesta conține tetrodotoxină, o neurotoxină extrem de puternică, care este de aproximativ 1.200 de ori mai toxică decât cianura.
Tetrodotoxina se găsește în diferite părți ale corpului peștelui (ficat, ovare, piele și intestine) și poate provoca paralizie musculară, insuficiență respiratorie și, în cazuri severe, moarte. Nu există un antidot cunoscut pentru această otravă.
În Japonia, fugu este considerat o delicatesă, dar prepararea sa este strict reglementată. Doar bucătarii autorizați, care urmează ani de pregătire și obțin o licență specială, au voie să-l prepare pentru consum.
Chiar și așa, au existat cazuri de intoxicații mortale cauzate de fugu, mai ales când peștele nu este curățat corespunzător.
Cum poate fi gătit peștele-puffer în siguranță?
Peștele-puffer (fugu) este considerat o delicatesă în Japonia, dar poate fi extrem de periculos dacă nu este pregătit corect. Conține neurotoxina letală - tetrodotoxină, care este de aproximativ 1.200 de ori mai toxică decât cianura. Această substanță se găsește în special în organele interne (ficat, ovare, piele și intestine) și nu are antidot.
În Japonia, doar bucătarii cu o licență specială, obținută după ani de pregătire și un examen riguros, au voie să prepare și să servească fugu. Aceștia învață să identifice și să îndepărteze cu precizie părțile toxice.
În Japonia, fiecare pas al procesului de preparare este reglementat. Carnea de fugu vândută pentru consum trebuie să provină din surse autorizate. În Uniunea Europeană și Statele Unite, importul de fugu este restricționat sever, iar prepararea sa este permisă doar de bucătari certificați.
Organele interne (ficatul, ovarele și intestinul) conțin cele mai mari concentrații de tetrodotoxină și trebuie eliminate complet, iar pentru a preveni contaminarea cărnii se folosesc unelte speciale.
Ce tipuri de pește se găsesc în industria peștelui din Japonia
Sashimi (crud): este cea mai cunoscută formă de servire, dar extrem de riscantă dacă nu este pregătită de un specialist. Carnea trebuie să fie tăiată subțire și să provină dintr-un pește curățat corect.
Fugu nabe (supă de fugu): bucățile de carne sunt fierte într-un bulion fierbinte. Gătitul nu distruge tetrodotoxina, dar elimină eventualele bacterii.
Fugu karaage (prăjit): carnea este dată prin făină și prăjită în ulei încins. Nu neutralizează toxina, dar oferă o textură crocantă.
Pieile fugu, fierte și servite cu sos ponzu: se utilizează doar pielea din zone sigure, după curățare meticuloasă.
Somonul norvegian, un pește toxic din cauza contaminării
Somonul norvegian este recunoscut la nivel global pentru gustul său și pentru beneficiile nutriționale, fiind o sursă importantă de proteine și acizi grași Omega-3. Cu toate acestea, somonul norvegian, mai exact cel din crescătorii, poate fi toxic din cauza modului în care este crescut.
Studiile au identificat prezența unor contaminanți în carnea somonului de crescătorie:
- metale grele, printre care plumbul și arsenul pot fi prezente în cantități moderate
- poluanți organici persistenți, printre care bifenilii policlorurați (PCB) și dioxinele sunt substanțe chimice toxice care se pot acumula în țesutul gras al peștilor.
- listeria: carnea crudă de somon poate fi contaminată cu bacteria Listeria, care poate provoca infecții grave, în special la femeile însărcinate și la persoanele cu sistem imunitar slăbit.
În fermele piscicole, pentru a controla bolile și paraziții, se utilizează antibiotice și pesticide. În Norvegia, se estimează că anual se folosesc aproximativ 67.000 de tone de astfel de substanțe chimice în acvacultură. Reziduurile acestor substanțe pot rămâne în carnea peștelui, ceea ce prezintă potențiale riscuri pentru consumatori.
Diferențele dintre somonul sălbatic și cel din crescătorii din Norvegia este că somonul de crescătorie are un conținut mai ridicat de grăsimi datorită hranei și lipsei de activitate fizică intensă, ceea ce poate duce la acumularea de contaminanți în țesutul gras. Somonul sălbatic își obține culoarea portocalie datorită dietei naturale bogate în crustacee, în timp ce somonul de crescătorie este hrănit cu furaje procesate și poate primi coloranți sintetici pentru a imita culoarea naturală.
Pentru a minimiza riscurile asociate consumului de somon de crescătorie, cel mai bine ar fi să alegeți somon sălbatic, deși mai scump și mai rar, somonul sălbatic are un profil nutrițional superior și un risc mai scăzut de contaminare.
Alternați consumul de somon cu alte specii de pește gras, precum macroul, heringul sau sardinele, care sunt surse excelente de Omega-3 și au un risc mai mic de contaminare.
Peștii contaminați tind să acumuleze substanțele chimice în țesutul gras, iar prin îndepărtarea pielii și a grăsimii vizibile, puteți reduce expunerea la aceste substanțe.
