Misterul din adâncurile întunecate ale râului Loch Ness. Adevărul despre monstrul Nessie din apele Scoției
Cu o suprafață de 56 de kilometri 56 și o adâncime de 132 de metri, râul Loch Ness este celebru pentru enigma monstrului numit Nessie. Deși nu există dovezi concludente cu privire la existența lui Nessie, acest articol explorează pasiunea cercetătorilor care îl caută și dezvăluie misterele acestui lac fascinant.
Căutarea incitantă a lui Nessie
Loch Ness, situat în Scoția, a devenit faimos în întreaga lume datorită legendei sale în ceea ce privește monstrul din adâncurile întunecate ale lacului, cunoscut sub numele de Nessie.
Acest lac ascunde multe mistere sub apele sale tulburi și reci, însă, în ciuda cercetărilor intense și a numeroaselor observații, existența lui Nessie rămâne incertă.
De-a lungul anilor, s-au făcut numeroase rapoarte și observații despre apariția creaturii.
Pe 12 noiembrie se vor împlini 90 de ani de când Hugh Gray, un muncitor la fabrică, a făcut prima fotografie a "monstrului" din Loch Ness.
La începutul aceluiași an, în aprilie 1933, managerul de hotel Aldie McKay a declanșat ceea ce avea să devină o frenezie internațională prin faptul că a raportat că a văzut pe țărm o bestie enormă, asemănătoare unei balene.
După nenumărate apariții ale "monștrilor", farse, căutări și expediții, enigma persistă. Hotelul lui McKay din Drumnadrochit a fost transformat în noul Loch Ness Centre, în valoare de 1,8 milioane de dolari, iar în august anul trecut sute de fani Nessie s-au adunat pe lac pentru cea mai mare vânătoare de monștri din ultimii 50 de ani. Descoperirile, poate deloc surprinzător, au fost neconcludente.
Cercetătorii și pasionații de Nessie nu sunt însă doar fanteziști, ci oameni dedicați științei mediului și căutării misterelor vieții. Aceștia explorează Loch Ness cu tehnologii moderne și cercetări științifice pentru a înțelege mai bine acest lac înconjurat de enigme.
„Ai putea să înoți lângă un submarin de 400 de metri, ar fi la un metru în fața ta și nu l-ai vedea.”, spune Alan McKenna, asistent social și fondator al grupului de cercetare Loch Ness Exploration. "Este ca o lume pierdută acolo jos".
Loch Ness este departe de a fi un lac obișnuit. Cu temperaturi reci și straturi de apă la temperaturi diferite, acest lac nu îngheață niciodată, creând condiții unice pentru formarea valurilor uriașe subacvatice și pentru apariția unor fenomene care pot părea inexplicabile, precum jeturi de apă sau coloane de ceață.
De-a lungul anilor, au fost propuse diverse teorii cu privire la Nessie, inclusiv cea a unor animale marine în trecere sau a peștilor obișnuiți. Cu toate acestea, nicio teorie nu a reușit să ofere o explicație definitivă pentru observațiile făcute de-a lungul timpului.
Cercetătorii au utilizat tehnologii moderne, cum ar fi sonarul și hidrofonul, pentru a monitoriza adâncimile lacului și pentru a înregistra sunetele subacvatice. Niciuna dintre aceste tehnologii nu a furnizat dovezi clare cu privire la existența lui Nessie.
Pasiunea pentru căutarea lui Nessie rămâne, însă, puternică, iar cercetătorii și pasionații continuă să exploreze și să investigheze Loch Ness. Pentru aceștia, lacul reprezintă o lume misterioasă, plină de enigme și mistere care așteaptă să fie dezvăluite.
Chiar dacă existența lui Nessie nu a fost dovedită definitiv, această căutare continuă reprezintă un exemplu al curiozității umane și a pasiunii pentru misterele naturii. În final, Loch Ness rămâne un loc fascinant, în care cercetătorii și aventurierii își unesc eforturile pentru a dezvălui secretele sale adânci și întunecate, scrie CNN.com
Povești oculte despre Loch Ness
Există o adevărată poveste stranie în aceste locuri, de la călugărul irlandez Saint Columba care a alungat un șarpe de mare din râul Ness în secolul al VI-lea, până la isprăvile diabolice ale englezului Aleister Crowley la Boleskine House, pe partea de sud-est a lacului, cu practici oculte.
Casa a fost ulterior deținută de Jimmy Page de la Led Zeppelin, apoi a fost distrusă de un incendiu în 2015, iar acum este în curs de renovare și deschisă sporadic pentru vizite.
Și asta ca să nu mai vorbim de cadavrele animate pe care se spune că un nefericit preot local a trebuit să le readucă la mormintele lor din curtea bisericii Boleskine în secolul al XVII-lea.
Nici o persoană care a investigat lacul nu este convinsă că un șarpe cu mai multe cocoașe sau un plesiozaur cu gât lung se scaldă în adâncuri și, totuși, devotamentul față de cercetare este profund și sincer. „O mare parte din mine crede că există un monstru acolo.”, spune Alistair Matheson, căpitanul Proiectului Loch Ness, care își duce oaspeții în croaziere echipate cu sonar.
„Ceea ce poate fi monstrul diferă de la persoană la persoană. Cred că, pentru mine, există un mister aici, iar în asta cred cu tărie.”
