Criza apei din Prahova și Dâmbovița reaprinde disputele politice. Diana Buzoianu nu demisionează: „Nu poţi să ştergi în câteva luni de zile 35 de ani de nepăsare”

Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, respinge solicitările de demisie după scandalul întreruperii apei potabile în Prahova și Dâmbovița. Oficialul susţine că responsabilitatea aparţine instituţiilor locale, nu ministerului, și acuză existenţa unor structuri create pentru „sinecuri”. Declarațiile apar într-un moment în care locuitori din mai multe localități au rămas fără apă, iar presiunea politică și publică a crescut.

Criza apei potabile din județele Prahova și Dâmbovița s-a transformat într-un subiect politic fierbinte. Zeci de mii de oameni au rămas zile la rând cu robinetele goale, iar responsabilitatea pentru situația critică a fost aruncată dintr-o parte în alta. În centrul controverselor se află ministrul Mediului, Diana Buzoianu, aflată sub presiune după ce parlamentari ai opoziției au cerut plecarea sa din funcție.

Într-o intervenție la Digi24, ministrul a respins ferm orice discuţie privind o eventuală demisie. Buzoianu afirmă că problemele provin din sistemul local de management al resursei de apă, unde ani de neglijență, structuri paralele și „sinecuri” au împiedicat funcționarea corectă a serviciului. Pe fondul scandalului, declarațiile sale au adăugat și mai multă tensiune într-o dispută în care se amestecă politicul, administrația și așteptările publice.

Ministrul Diana Buzoianu a transmis că nu are motive să demisioneze și că responsabilitatea pentru criza apei trebuie căutată la nivel local.

„Eu să renunţ la reformele pe care le-am făcut pentru că cineva din Parlament sau pentru că domnul Zamfir, care îmi cere în fiecare săptămână demisia, mi-a mai cerut-o şi săptămâna aceasta? Nu! Dacă există vină – şi cu siguranţă nimeni nu este perfect, eu nu sunt perfectă, om face şi greşeli – dar asta în acest caz nu există nicio urmă de greşeală de la nivelul Ministerului Mediului şi motivul pentru care nu există este pentru că, în mod real, aceste lucrări trebuiau să fie gestionate cu totul la nivel local”, a declarat ministrul.

Explicațiile sale vin după zile de critici din partea unor aleși locali și parlamentari care au cerut măsuri urgente și identificarea celor responsabili. Întrebată dacă, în postura unui parlamentar al opoziţiei, ar solicita la rândul său demisia ministrului Mediului, Buzoianu a replicat scurt: „Exact pentru ce anume?”

În opinia sa, problema nu se află în activitatea de la centru, ci în ceea ce numește un sistem local vulnerabilizat de ani de nepotism, lipsă de control și decizii administrative incoerente.

Ministrul a continuat cu o critică detaliată la adresa instituțiilor responsabile la nivel județean și local:

„Suntem aici tocmai pentru că aceste instituţii nu au funcţionat ani de zile. Sunt prima care vine şi spune: această companie este o sinecură, trebuie să fie desfiinţată. Am fost prima care a venit şi a spus de o grămadă de probleme care au fost ascunse sub preş în ultimii mulţi zeci de ani de zile. Deci realitatea este că această corupţie, care a existat şi există în continuare în instituţiile de mediu, va bubui în multe puncte de vedere”, a afirmat Buzoianu.

Ministrul susține că reformele începute la nivel central nu au cum să acopere într-un interval scurt deceniile de delăsare din administrația locală. „Nu poţi să ştergi, repet, în câteva luni de zile 35 de ani de nepăsare. Dar ajunge să ne uităm la câte lucruri am scos la iveală în aceste luni, să ne dăm seama că reformele sunt începute.”

Unul dintre cele mai criticate elemente din explicațiile ministrului este structura furnizorilor din Prahova. În timp ce în majoritatea județelor din țară apa este furnizată de un singur operator – fie el privat, fie în subordinea consiliilor locale sau județene –, Prahova are două entități diferite, lucru pe care Buzoianu îl consideră un factor direct în vulnerabilitatea sistemului.

Ministrul a indicat drept responsabilă compania Exploatare Sistem Zonal Prahova, al cărei rol ar fi, în opinia sa, unul discutabil.

„Compania aceasta mi se pare că a fost creată în 2006 şi este foarte clar, dacă ne uităm de-a lungul timpului cine a fost la conducerea ei, că a fost creată ca un sistem de a mai avea câteva funcţii pentru nişte oameni politici. Oamenii nu au nevoie de asta. În toată ţara asta apa este tratată şi ajunge la oameni printr-un singur operator. Ei bine, doar în Prahova este nevoie de doi operatori pentru că aici în Prahova trebuia să fie creată şi această sinecură. Nu! Este o întrebare foarte cinstită şi onestă la nivel public naţional dacă această companie cu adevărat este necesară”, a spus Diana Buzoianu.

Criticile vizează nu doar existența a două entități, ci și consecințele directe asupra costurilor. Prahova figurează printre județele cu cele mai mari tarife la apă potabilă, iar ministrul consideră că sistemul „hibrid” este una dintre cauzele majore.

„Prahova este judeţul în care se plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri la apă. Unul dintre motive este clar acest sistem hibrid care nu funcţionează”, a precizat ministrul Mediului.

În lipsa unei reforme structurale, situația este predispusă să genereze noi incidente. În acest context, Buzoianu insistă că demisia nu este o soluție, iar presiunea publică trebuie îndreptată spre instituțiile care au gestionat efectiv infrastructura în ultimele decenii.

Criza apei potabile din Prahova și Dâmbovița a scos la suprafață tensiuni vechi între instituțiile centrale, autoritățile locale și operatorii din domeniu. Deși situația a fost temporar stabilizată în unele zone, incertitudinile rămân, iar locuitorii cer o soluție durabilă.

Intervenția ministrului Mediului reprezintă doar una dintre fațetele unei controverse mai ample. La nivel local, autoritățile au transmis că sursa problemelor ar fi avariile repetate și lipsa investițiilor din trecut. Pe de altă parte, criticii reclamă lipsa unor măsuri preventive și reacția tardivă la semnalele de degradare a infrastructurii.

Pe plan politic, solicitările de demisie venite din partea unor parlamentari au alimentat tensiunile dintre putere și opoziție, într-un context în care încrederea publică în instituțiile care gestionează resursele de bază este deja scăzută.