Cel mai mare potop din istoria Pământului? Fascinanta teorie despre ce s-a întâmplat cu Marea Mediterană
Acum 5,33 milioane de ani, un potop uriaș ar fi transformat complet bazinul Mării Mediterane, refăcându-l dintr-o regiune aproape secată într-o mare plină de viață.
Aceasta este teoria captivantă propusă de o echipă de cercetători care susține că un fenomen catastrofal, cunoscut drept megapotopul Zanclean, ar fi fost responsabil pentru această schimbare dramatică.
Cum a ajuns Marea Mediterana să sece acum milioane de ani?
Cu milioane de ani în urmă, Marea Mediterană a fost izolată de oceanul planetar, un eveniment care a marcat ceea ce geologii numesc criza de salinitate messiniană.
Lipsa legăturii cu Atlanticul a dus la evaporarea masivă a apei, scăderea nivelului mării cu până la un kilometru și depunerea unor cantități uriașe de sare.
Practic, o mare întreagă s-a transformat într-o întindere de teren sărat, aproape pustiu.
La sfârșitul acestei perioade, însă, ceva dramatic s-a întâmplat: un pod de pământ din zona actualei Strâmtori Gibraltar s-ar fi prăbușit, permițând Atlanticului să inunde din nou bazinul Mediteranei.
Potrivit cercetătorilor, acest fenomen nu s-a produs lent, ci sub forma unui potop uriaș care ar fi avut un impact devastator asupra întregii regiuni.
Ce dovezi există despre acest mega potop?
O echipă internațională de oameni de știință a studiat sud-estul Siciliei și a descoperit indicii geologice care susțin această ipoteză, conform unui document de cercetare publicat recent în Communications Earth & Environment.
Printre descoperirile lor se numără peste 300 de creste asimetrice modelate de fluxul de apă, toate aliniate în direcția în care ar fi curs potopul, depozite de brecie sedimentară formate din resturi de rocă transportate de apă în timpul inundației și un canal de eroziune uriaș, îngropat sub sedimente, care conduce către Canionul Noto, o formațiune subacvatică impresionantă.
Aceste caracteristici sugerează un flux masiv de apă care a transformat peisajul Siciliei și al bazinului Mediteranei într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Cercetătorii au folosit modele numerice pentru a simula această megainundație. Rezultatele lor indică faptul că apa ar fi curentat cu viteze de până la 32 de metri pe secundă (aproximativ 115 kilometri pe oră), erodând terenurile și transportând cantități uriașe de sedimente.
Debitului acestui potop ar fi fost de 100 de milioane de metri cubi pe secundă—de 1.000 de ori mai mare decât debitul fluviului Amazon de astăzi.
Această megainundație nu doar că a reumplut rapid bazinul Mediteranei, dar a lăsat în urmă urme geologice care persistă până în prezent.
Canionul Noto, de exemplu, este considerat una dintre „semnăturile” acestei catastrofe.
Dacă teoria megainundației Zanclean este confirmată, aceasta ar reprezenta cel mai mare potop cunoscut din istoria Pământului. În plus, studiul oferă perspective valoroase asupra modului în care evenimentele extreme pot modela peisajele și ecosistemele planetei.
Deși dovezile sunt convingătoare, cercetătorii subliniază că este vorba despre o teorie în curs de explorare. Alte explicații, cum ar fi mișcările tectonice sau eroziunea fluvială, sunt luate în continuare în considerare. Următorii pași includ foraje suplimentare și prelevări de probe în alte regiuni ale Mediteranei pentru a valida această ipoteză.
