Un monument romanic unic din Transilvania. O istorie veche de peste 800 de ani

Biserica "Sf. Mihail" din Cisnădioara este considerată cel mai vechi monument de arhitectură romanică pur din Transilvania. Situată pe un deal stâncos, biserica datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea și păstrează elemente arhitecturale unice, fără modificări esențiale de-a lungul timpului.

Prima menționare documentară a bisericii apare într-un act din anul 1223, care indică că „muntele împreună cu biserica și pământul care aparține de el” făcea parte din averea prepoziturii Sibiului. Această prepozitură a transferat proprietatea regelui Ungariei, Andrei al II-lea, care a oferit-o magistrului Gocelinus. La scurt timp, acesta a donat-o Abației de Warmonville, cu scopul de a asigura mântuirea sufletului său.

Săpăturile arheologice au relevat existența unei așezări mai vechi din perioada La-Tène, indicând că zona a fost locuită cu mult timp înaintea construcției bisericii. Edificiul se remarcă prin amplasarea sa pe un platou îngust în partea superioară a dealului, oferind un avantaj strategic în trecut.

Structura bisericii respectă planul bazilicii romanice cu trei nave. Nava centrală, mai înalță decât cele laterale, este delimitată de acestea prin stâlpi pătrați și arce semicirculare. Iluminarea se face prin ferestre înguste, specifice stilului romanic, iar bolțele semicilindrice acoperă navele laterale. Corul bisericii are un plan pătrat și este boltit pe arce frânte, având o absidă semicirculară acoperită cu o semicalotă, scrie voceanationala.ro.

Portalul vestic, construit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, este unul dintre cele mai impresionante detalii ale bisericii. Are patru arce susținute de patru perechi de coloane cu capiteluri cubice. Deasupra intrării se păstrează urme de pictură ornamentală de culoare roșie, o caracteristică rară în Transilvania acelor vremuri. Acest portal are echivalente doar în biserici burgunde din Franța sau în catedrala de la Strigoniu, Ungaria, sugerând influențe arhitecturale venite din vestul Europei.

Modificările ulterioare ale bisericii au fost minime. Totuși, după invazia tătarilor din 1241, s-au realizat unele adaptări, inclusiv mutarea ușii de acces la etajul turnului pentru a facilita apărarea. De asemenea, scările retractabile au fost utilizate pentru a limita accesul în caz de asediu.

Un fragment de marmură sculptat din 1425, reprezentând-o pe Fecioara Maria, a fost recuperat din altarul demontat al bisericii și este expus astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Acest detaliu sugerează că biserica a avut un rol important în viața spirituală a comunității locale.

Biserica fortificată a avut un rol defensiv semnificativ. Zidul de incintă, construit între 1241 și a doua jumătate a secolului al XIII-lea, include turnuri de apărare și un drum de strajă, demonstrând importanța strategică a amplasamentului. Tinerii din sat participau la un ritual de inițiere care presupunea transportul unor bolovani grei până la cetate, evidențiind legătura culturală strânsă dintre comunitate și acest edificiu.

Până în anii 1960, biserica a fost utilizată ca depozit sau chiar locuință, reflectând adaptabilitatea sa în funcție de nevoile comunității. Detaliile arhitecturale și istorice conservate fac din biserica "Sf. Mihail" din Cisnădioara un exemplu valoros de patrimoniu transilvănean, cu o istorie complexă ce îmbină elemente religioase, defensive și culturale.