Ultima după-amiază a lui Seneca — introspecția unui filosof în fața destinului

Marianne Jaeglé redă cu finețe și sensibilitate ultimele ore din viața filosofului Seneca, într-un roman distins cu prestigioase premii literare.

Romanul Ultima după-amiază a lui Seneca, publicat în România de Editura Trei, în colecția Fiction Connection, reprezintă o incursiune atent construită în gândurile și emoțiile unui filosof prins între idealurile morale și realitatea crudă a puterii absolute.

Scriitoarea franceză Marianne Jaeglé mărturisește: „L‑am lăsat pe Seneca să vorbească liber, ca și cum aș fi fost secretara lui. Romanul este rezultatul a ceea ce a binevoit să‑mi povestească”.

Volumul, recompensat cu Prix Orange în 2024 și Premiul Madeleine Daniélou în 2025, îmbină rigurozitatea istorică cu tensiunea unui roman psihologic. Cititorii sunt conduși prin ultimele ore ale vieții lui Seneca, care se dedică introspecției și analizei propriei vieți, confruntându-se cu vinovăția de a nu fi prevenit transformarea mentorului său, tânărul Domitius, ajuns tiran sub numele de Nero. Romanul relevă astfel dramatica relație dintre filosof și împărat, tensionată de responsabilitate, afect și moralitate.

În postfața cărții, Marianne Jaeglé explică cum s-a născut ideea romanului: interesul pentru Nero a existat dintotdeauna, dar subiectul părea prea amplu și îndepărtat. Momentul decisiv l-a constituit reflecția lui Seneca: „Desigur, responsabilitatea mea este uriașă. Sunt mâhnit la gândul că voi rămâne în istorie drept acela care avea totul pentru a reuși, dar care a dat greș”. Astfel, atenția autoarei s-a mutat de la Nero la confruntarea dintre filosof și cel pe care l-a crescut și format.

Scrisul este pentru Marianne Jaeglé un ritual zilnic, un mod de a-și ordona gândurile și de a reflecta asupra vieții, similar filosofului Seneca. Într-un interviu pentru publicația L’Inventoire, ea explică: „Scriu tot timpul fără să am un proiect, e parte a igienei de viață. Nu știu ce gândesc decât scriind. Mă curăț astfel de visele din noaptea trecută, de ziua precedentă, scriind ceea ce mi-a trecut prin minte”.

Autoarea folosește caiete mici, zilnic, după ritualul ceaiului și meditației, pe care le compară cu o grădină: uneori răsare ceva concret, alteori nu, dar procesul continuă și poate genera idei pentru viitoare cărți. Doar atunci când proiectul este clar definit, apelează la computer pentru a introduce, rescrie sau elabora textul.

Ultima după-amiază a lui Seneca le oferă cititorilor nu doar o reconstrucție fidelă a istoriei Imperiului Roman, ci și o introspecție psihologică profundă, punând în prim-plan confruntarea unui om cu propria conștiință. Romanul invită la reflecție asupra responsabilității, moralității și limitelor umane, transportând cititorul în atmosfera fascinantă a Romei antice.

Marianne Jaeglé, scriitoare, speaker și profesor de arta scrisului, a debutat cu volumul de nuvele Un instant dans la vie de Léonard de Vinci. Romanul său Vincent qu’on assassine a fost, de asemenea, recunoscut și premiat, consolidând reputația sa de autoră sensibilă și atentă la complexitatea psihologică a personajelor.