Ploșnițele de pat vor dispărea de pe planetă odată cu oamenii. Gândacii de pat au suferit mutații genetice greu de anihilat
Redacția
Ploșnițele sau gândacii de pat, rezistenței deja la insecticide, creează o problemă tot mai mare în întreaga lume. În Franța 2023, o invazie de gândaci de pat a lovit Parisul, afectând școli, trenuri, spitale și cinematografe. Cercetătorii au descoperit că aceste creaturi dezvoltă mutații genetice care le fac din ce în ce mai greu de tratat cu insecticide obișnuite, cauzând îngrijorare printre specialiștii în dezinsecție.
Franța se confruntă și în prezent cu o invazie de gândaci de pat care afectează diverse locuri publice, inclusiv școli, trenuri, spitale și cinematografe. Infestarea, care a luat amploare de-a lungul anilor, a determinat închiderea unei unități de spital după ce un pacient internat a adus, fără să știe, ploșnițe în spital.
Investigatorii au descoperit că patru camere erau infestate, iar tratamentul a costat aproximativ 400.000 de dolari. Această problemă face parte dintr-o „resurgență globală” a gândacilor de pat care au devenit o problemă majoră în orașele din întreaga lume în ultimele două decenii.
Rezistența la insecticide și evoluția genetică a ploșnițelor de pat
Cercetătorii au observat că gândacii de pat dezvoltă rezistență la insecticide din cauza unor mutații genetice. Aceste mutații afectează genele care codifică pentru canalele de sodiu din organism, esențiale pentru funcția nervoasă. Insecticidele, cum ar fi piretroidele, acționează prin legarea canalelor de sodiu și împiedicarea acestora să se închidă. Astfel, neuronul rămâne într-o stare de excitație constantă, ducând la paralizie și moartea insectei.
Studiile au arătat că gândacii de pat au dobândit trei mutații diferite în genele canalului de sodiu, ceea ce face insecticidele să devină ineficiente. Aceste mutații au apărut cel puțin din anii 1950, după utilizarea pe scară largă a pesticidului DDT în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Rezistența la insecticide este o problemă în toate regiunile lumii. În Europa, gândacii de pat au dezvoltat mutații care le conferă rezistență la insecticidele piretroide, iar această rezistență se răspândește rapid în populațiile lor. De asemenea, în Australia, Asia și Iran, au fost raportate mutații similare. Această adaptare la insecticide face dificilă eradicarea gândacilor de pat cu metode convenționale.
Specialiștii în dezinsecție se confruntă cu o provocare tot mai mare în controlul gândacilor de pat rezistenți la insecticide. Cercetările genetice asupra acestor insecte arată că trebuie să fie dezvoltate abordări noi pentru a combate această problemă. Folosirea insecticidelor fără prescripție medicală a dus la selecționarea gândacilor de pat cu mutații rezistente, ceea ce a permis populațiilor să prospere. Este necesar un efort coordonat și profesional pentru a aborda această problemă în creștere, scrie BBC.com.
Cum au devenit ploșnițele rezistente la insecticide. Mutațiile genetice ale gândacilor de pat
Gândacii de pat, cunoscuți pentru rezistența lor la insecticide, suferă modificări genetice și își adaptează comportamentul pentru a evita eforturile de eradicație. Cercetătorii au descoperit că ploșnițele de pat, aceste creaturi rezistente, își dezvoltă exoschelete mai groase și își schimbă mișcările pentru a preveni absorbția pesticidelor în corpul lor, se arată într-un studiu din 2016 realizat de oamenii de știință de la Universitatea din Sydney, Australia.
Cu cât rezistența gândacilor de pat la insecticidele piretroide era mai mare, cu atât era mai groasă cuticula lor exterioară. Gândacii de pat cu o grosime a cuticulei de aproximativ 10 micrometri (aproximativ o zecime din grosimea unui fir de păr uman) au fost efectiv rezistenți la insecticide.
Potrivit lui Warren Booth, gândacii de pat își schimbă și comportamentul pentru a evita otrăvirea. Unii gândaci de pat sunt acum observați stând în picioare și ținându-și corpul departe de suprafețe, minimizând zona de contact cu insecticidele.
Comportamentul gândacilor de pat pune provocări în calea controlului lor. Aceștia tind să se deplaseze dintr-un loc în altul și să se ascundă în crăpături mici, cum ar fi în spatele tapetului, sub covoare și printre dezordinea din casă. Acest comportament al ploșnițelor înseamnă că pot rămâne perioade lungi fără a interacționa cu reziduurile de pesticide.
