Maestrul Eugen Doga s-a stins din viață. Ultimul interviu cu celebrul compozitor a fost cutremurător VIDEO

Lumea muzicii și a cinematografiei este mai săracă de astăzi. Compozitorul Eugen Doga, cel care a dăruit omenirii unele dintre cele mai emoționante creații muzicale, a murit la vârsta de 88 de ani. Vestea i-a întristat profund atât pe români, cât și pe cei din Republica Moldova și din multe alte țări în care muzica sa a adus lumină și sensibilitate.

Eugen Doga nu a fost doar un compozitor, ci o legendă vie. Născut în Basarabia, a devenit cunoscut în întreaga lume prin talentul său ieșit din comun. Creația sa cea mai celebră – valsul din filmul „Gingașa și tandra mea fiară” – este considerată una dintre cele mai frumoase piese de muzică clasică scrise vreodată.

Puțini știu că, pe lângă această capodoperă, Doga a compus peste 200 de coloane sonore pentru filme și sute de lucrări de muzică simfonică, de cameră, romanțe și poeme simfonice.

Printre celelalte lucrări remarcabile ale sale se numără valsul „Gramofon” și muzica pentru filme ca „Maria Mirabela” sau „Șatra”, piese care au însoțit generații întregi în copilărie sau în momente de reflecție profundă.

Pe parcursul carierei sale impresionante, Eugen Doga a fost decorat de șase președinți, a primit numeroase premii naționale și internaționale, dar a rămas mereu un om de o modestie rară.

Ultima sa apariție publică a fost într-un interviu de suflet, găzduit de jurnalistul Adrian Artene în cadrul podcastului „Altceva”. A fost o discuție profundă, caldă, în care maestrul și-a deschis inima și a vorbit cu sinceritate despre muzică, viață și credință.

Întrebat ce ar mai cere de la Dumnezeu, răspunsul său a fost impresionant. „Dumnezeu mi-a dat multe și nu sunt atât de obraznic să îi cer mai multe decât mi-a dat. Un singur lucru îmi doresc: Să îmi dea sănătate ca să pot realiza acele donații pe care mi le-a făcut Domnul și sănătate. Am înțeles în ultima vreme cât de important este să fii sănătos, altfel nu poți întoarce datoria. Rămâi cu datoria, dar nu-i bine să pleci în altă lume cu datorii.”

Prin aceste cuvinte, Eugen Doga a lăsat în urmă nu doar muzică, ci și o lecție de viață – despre demnitate, despre recunoștință și despre dorința de a dărui înapoi din harul primit.

În același interviu, Eugen Doga a atins un subiect delicat – lipsa de respect față de cultură în spațiul românesc. A vorbit cu amărăciune despre faptul că poemul simfonic „Luceafărul”, compus de el și jucat chiar în Kremlin, nu a fost pus în scenă la București.

„Noi tot timpul dorim să ne prezentăm mai săraci decât suntem. Nu este corect, avem destul! De ce să vină oameni străini din Europa, din America să facă pentru noi? Ei nu știu multe despre noi, dar despre Luceafărul sunt sigur că știu.”

Maestrul Eugen Doga a făcut apel la trezirea conștiinței culturale și la valorizarea adevăratelor comori ale neamului, cu speranța că, într-o zi, și românii vor învăța să prețuiască mai mult ceea ce le aparține.

Deși a plecat dintre noi, maestrul Eugen Doga va continua să existe prin muzica sa. Fiecare acord compus de el, fiecare vals, fiecare coloană sonoră va rămâne o mărturie a unui suflet mare și sensibil, care a iubit oamenii și a vrut să le dăruiască frumusețe.

Cuvintele lui Adrian Artene încheie cel mai potrivit această pagină de adio. „Vă mulțumesc, maestre! Vă mulțumesc nu doar pentru prezență, ci și pentru o prefață, cuvintele pe care le-ați lăsat într-una dintre cărțile mele.”

Iar răspunsul maestrului, ultimul înregistrat public, este pe măsura caracterului său. „Dacă au fost dure cuvintele mele, să mă scuzați!”

Notă de redacție Actualitate.met: Nu, maestre! Cuvintele nu au fost dure, ci adevărate și necesare. România și Republica Moldova pierd astăzi un simbol, dar lumea întreagă câștigă o moștenire eternă.