Statele Unite își schimbă fața! Zohran Mamdani, musulmanul indian de 34 de ani pe care Trump îl numește comunist, favorit la Primăria New York-ului

New York, orașul care dă tonul schimbării, își alege astăzi primarul. Favoritul scrutinului este Zohran Mamdani, un tânăr de 34 de ani, născut în Uganda din părinți indieni, musulman și autodeclarat socialist democrat, pe care Donald Trump îl descrie drept „comunist”. Planul său „radical” pentru metropola americană propune înghețarea chiriilor, creșe gratuite și taxe suplimentare pentru milionari.

Zohran Mamdani a devenit în scurt timp una dintre cele mai vizibile figuri ale noii generații de politicieni americani de stânga. Cu un discurs orientat către echitate socială, el promite să transforme New York-ul într-un oraș „mai abordabil”, prin măsuri considerate de critici drept radicale: înghețarea chiriilor, acces gratuit la creșe pentru toți copiii și transport public fără plată. Pentru a susține aceste inițiative, propune o creștere semnificativă a impozitelor pentru cei care câștigă peste un milion de dolari anual.

Zohran Mamdani se poziționează ca un lider al tinerilor progresiști care văd în el alternativa la modelul neoliberal al ultimelor decenii. Deși are sprijinul tinerilor și al celor din zonele urbane afectate de costurile uriașe ale locuințelor, el este puternic contestat de conservatori și de o parte a imigranților din vechile generații.

Donald Trump l-a descris în repetate rânduri drept un „comunist” care ar „ruina economia americană” prin politicile sale de redistribuire. Susținătorii fostului președinte consideră că planurile lui Mamdani amintesc periculos de mult de retorica socialistă clasică.

Simpatizanții tânărului politician văd în el un simbol al speranței și al justiției sociale, nicidecum ce spune Trump, ceea ce înseamnă că părerile președintelui american nu mai sunt la fel de valide pentru tineri ca și înainte. Pentru 2025, alegerile pentru primar sunt programate pe 4 noiembrie 2025, iar Zohran Mamdan are șanse mari să iasă câștigător.

Zohran Mamdani nu s-a ferit să adopte poziții controversate în chestiuni internaționale. El a refuzat să recunoască Israelul ca stat evreu, afirmând că nu „recunoaște dreptul niciunui stat de a exista cu un sistem ierarhic bazat pe rasă sau religie”.

De asemenea, a decis să nu participe la marșul anual al Zilei Israelului de pe Fifth Avenue, un eveniment major pentru comunitatea evreiască din New York, organizat de Consiliul pentru Relații Comunitare Evreiești și de Federația UJA.

În schimb, Zohran Mamdani a participat la o paradă dedicată Pakistanului, stat cu religie oficială islamul, unde minoritățile religioase sunt persecutate, potrivit rapoartelor Departamentului de Stat al SUA. Această alegere a fost interpretată de mulți ca un semnal al apartenenței sale religioase, dar și ca o dovadă a solidarității cu lumea musulmană.

Criticii îl acuză pe Zohran Mamdani că practică o politică selectivă a empatiei. Cu toate astea, susținătorii săi spun că atitudinea sa este, de fapt, una de principiu și că refuză să sprijine orice formă de stat bazat pe excludere etnică sau religioasă.

Schimbarea de ton în societatea americană este vizibilă. Un sondaj realizat de Axios–Generation Lab între 22 și 28 octombrie, pe un eșantion de 1.574 de studenți americani, arată că 67% dintre respondenți au o percepție „pozitivă sau neutră” asupra termenului „socialism”, comparativ cu doar 40% în cazul „capitalismului”.

Rezultatele evidențiază o schimbare profundă de mentalitate în rândul tinerei generații, influențată de crizele legate de locuințe, costurile medicale ridicate și inflație. Mulți tineri americani, mai ales din marile centre urbane, consideră că modelul capitalist tradițional nu le mai oferă șanse reale de ascensiune.

În acest context, candidatul musulman de 34 de ani a devenit simbolul unei Americi care încearcă să se redefinească. Pentru mulți studenți și tineri profesioniști, Zohran Mamdani reprezintă ideea unui viitor în care locuințele, transportul și educația nu mai sunt privilegii, ci drepturi de bază.

Un reportaj publicat de New York Times a surprins o imagine reprezentativă a acestei polarizări, prin povestea unei familii chinezo-americane. Song Ying, o femeie de 72 de ani stabilită în New York, a înotat în 1976 timp de opt ore din Shenzhen până în Hong Kong, fugind de regimul comunist al lui Mao Zedong.

Astăzi, după aproape jumătate de secol, Song Ying este o susținătoare declarată a lui Donald Trump și a votat anticipat pentru Andrew Cuomo, contracandidatul lui Mamdani. Ea spune că socialismul a fost „un dezastru” și că „tot ce am văzut și am experimentat indică acest lucru. El generează lene și distruge motivația de a lupta.”

Pentru ea, propunerile lui Mamdani sunt „ecouri din trecutul” de care a încercat să scape. „Socialismul a fost un blestem”, afirmă femeia care, împreună cu soțul ei, a ajuns în SUA în 1978 fără nimic și a reușit să își construiască o viață de la zero.

Povestea lor este una clasică pentru generația imigranților chinezi: muncă grea, sacrificii și visul american împlinit. Cei doi fii ai familiei Song au absolvit universități de elită – Cornell și M.I.T. – și s-au integrat în mediul profesional american.

Dar între părinți și copii s-a adâncit o prăpastie ideologică. Tinerii, crescuți în libertate, susțin valorile egalității sociale și văd în Zohran Mamdani un politician care poate corecta inechitățile sistemului.

Pentru mulți dintre imigranții mai în vârstă, ideea de „socialism” evocă experiențele traumatice trăite în țările de origine. Ei văd în politicile de redistribuire și în promisiunile de gratuitate riscul revenirii la modele care au distrus economiile și libertățile individuale.

Song Ying nu este singura care gândește astfel. În rândul comunității chinezo-americane, mulți părinți au fugit de colectivismul impus de Partidul Comunist și privesc cu neîncredere creșterea popularității unui discurs socialist în Statele Unite.

Lisa Lau, analistă la Banca Mondială, povestește că a avut dezbateri intense cu părinții ei pe această temă. Ei au fugit din China în anii ’70, s-au stabilit în America, au muncit în restaurante și în imobiliare, și au reușit să-și trimită copiii la Harvard și Yale.

„Părinții mei au beneficiat de programele sociale pe care acum le critică”, spune Lisa Lau. „Când i-am întrebat despre asta, s-au prefăcut că nu mă aud.”

Sadiq Khan, primarul Londrei din 2016 și primul musulman ales în fruntea unei capitale occidentale, este adesea considerat simbolul integrării și al schimbării de paradigmă în politica europeană. Născut în 1970 la Londra, într-o familie de imigranți pakistanezi, Khan a crescut într-un cartier muncitoresc din sudul orașului și a devenit avocat specializat în drepturile omului înainte de a intra în politică.

Membru al Partidului Laburist, el a promovat politici sociale centrate pe echitate și incluziune, de la transport public accesibil până la investiții în locuințe sociale. În 2024, a fost reales pentru al treilea mandat consecutiv, consolidându-și statutul de lider progresist într-un context politic tot mai tensionat.

Sadiq Khan s-a confruntat deseori cu atacuri din partea extremei drepte britanice și cu critici din partea fostului președinte american Donald Trump, care l-a acuzat că „nu poate gestiona violența din Londra”. În ciuda acestor atacuri, Khan a continuat să se poziționeze ca un apărător al diversității și al coeziunii sociale.

Figura sa este adesea invocată drept un precedent pentru politicieni tineri precum Zohran Mamdani, care încearcă să construiască o stângă modernă, inclusivă și conectată la noile generații urbane. În timp ce Khan reprezintă stabilitatea și experiența, Mamdani este imaginea schimbării radicale — doi lideri musulmani care, din unghiuri diferite, redesenează imaginea Occidentului politic al secolului XXI.

În schimb, Sadiq Khan nu este socialist în sensul clasic sau radical, așa cum se autodeclară Zohran Mamdani. Khan este membru al Partidului Laburist, care în Marea Britanie este un partid de centru-stânga, cu orientare progresistă și social-democrată moderată.

Politicile lui Khan vizează echitatea socială, accesul la locuințe și transport public, dar nu promovează măsuri radicale de redistribuire sau „înghețarea chiriilor” precum Mamdani. Practic, el este un politician social-democrat pragmatic, mai degrabă centrat pe reforme incrementale și incluziune, nu pe transformări radicale ale economiei sau taxare extremă a bogaților.