Ce se întâmplă mai exact în Armenia și Nagorno-Karabakh?
Nagorno-Karabakh, sau Artsakh pentru armeni, este o regiune muntoasă situată la capătul sudic al lanțului montan Karabakh, încadrată în teritoriul Azerbaidjanului. Este demn de menționat că, deși comunitatea internațională o recunoaște ca parte a Azerbaidjanului, locuitorii săi, în majoritate etnici armeni, s-au autoguvernat într-o enclavă, fără recunoaștere oficială chiar și din partea Armeniei.
Mii de armeni etnici au fugit din regiunea separatistă Nagorno-Karabakh luni, așteptând la coadă pentru combustibil și aglomerând drumul către Armenia după ce statul lor separatist vechi de decenii a fost învins de Azerbaidjan într-o operațiune militară fulger.
Această zonă a fost un punct de reper istoric și cultural atât pentru armeni, cât și pentru azeri, două grupuri cu istorii adânc înrădăcinate aici și astfel a devenit un punct de discordie între cele două națiuni.
Colapsul Uniunii Sovietice a marcat aprinderea disputelor teritoriale de lungă durată. Odată cu emergența Armeniei și Azerbaidjanului din dizolvarea gigantului sovietic, a izbucnit Primul Război Karabakh între 1988 și 1994. Acest conflict devastator a condus la un număr uluitor de 30.000 de decese și a dezrădăcinat peste un milion de oameni. Sfârșitul acestui război a văzut forțele armene controlând nu numai Nagorno-Karabakh, dar și regiunile însemnate din jur.
Revenind la 2020, după ani de tensiuni și ciocniri, a izbucnit Al Doilea Război Karabakh, care a durat 44 de zile. Azerbaidjanul, echipat cu drone avansate de la aliați precum Turcia și Israel, a spulberat rapid apărările armene și a recâștigat controlul teritoriilor anterior pierdute. Acest război rapid a avut un bilanț de cel puțin 6.500 de morți. Rusia, care a avut istoric legături cu ambele națiuni, a intervenit pentru a media un armistițiu, desfășurând aproape 2.000 de trupe de menținere a păcii pentru a securiza coridorul vital Lachin, care leagă Armenia de Nagorno-Karabakh.
Au urmat discuții de pace, cu puteri globale precum UE, SUA și Rusia jucând roluri de mediator. Deși aceste discuții au adus cele două părți mai aproape ca niciodată de un tratat de pace, încă nu s-a ajuns la o soluție durabilă. Problema centrală rămâne statutul și drepturile armenilor etnici rezidenți în Karabakh.
Tensiunile s-au înălțat din nou în 2022 și 2023. Civili azeri, sub umbrela activismului de mediu, au obstrucționat coridorul Lachin. Mai târziu, a fost înființat un punct de control oficial azer, limitând sever circulația bunurilor și a persoanelor între Armenia și Nagorno-Karabakh. Aceasta a precipitat o criză umanitară, atrăgând atenția și preocuparea globală.
În evoluții recente, Azerbaidjanul, într-o mișcare militară decisivă, a preluat controlul asupra regiunii Nagorno-Karabakh. Președintele azer Ilham Aliyev a declarat aceasta ca o rezoluție finală, afirmând că ideea unui Nagorno-Karabakh independent este acum o relicvă al istoriei. Deși s-au făcut promisiuni pentru a asigura drepturile și securitatea armenilor din regiune, mulți armeni exprimă temeri profunde de represiune etnică sau, și mai rău, de curățare etnică. Acest sentiment a fost ecouat de Prim-ministrul armean, Nikol Pashinyan, care anticipează o exod în masă al armenilor din regiune din cauza acestor temeri.
Comunitatea internațională, incluzând puteri precum Moscova, Washington și Bruxelles, a exprimat preocupări cu privire la soarta armenilor etnici. Administrația azeră i-a invitat pe armeni la un "dialog direct" despre viitorul lor, dar neîncrederea rămâne profund înrădăcinată. Avocații pentru drepturile omului, precum avocata internațională Sheila Paylan, sunt pesimiști cu privire la tratamentul echitabil al armenilor sub conducerea azeră.
Pentru a aborda situația umanitară în deteriorare, Armenia a solicitat urgent ca ONU să desfășoare o misiune în Nagorno-Karabakh pentru a monitoriza drepturile omului și a asigura securitatea.
